jacaranda definitie

5 definiții pentru jacaranda

JACARÁNDA s. m. arbore din America tropicală, cu flori tubuloase albastre, miros plăcut și cu lemn frumos, folosit în ebenisterie. (< fr., engl. jacaranda)
jacaránda s. 1967 (cuv. amerind.) Arbore tropical de esență prețioasă v. imputrezibil (cf. fr., engl. jacaranda; LI 81)
JACARANDA Juss., JACARANDA, fam. Bignoniaceae. Gen originar din regiunile tropicale, pînă în 52 specii, erbacee, arbuști sau arbori, glabri sau pubescenți. Flori hermafrodite (caliciu mic, campanulat, cu 5 sepale, corolă cu 5 petale erecte sau îndoite, rotunjite, îndepărtate, 4 stamine fertile, un staminoid steril, lung, cuneiform) albastre sau violete, mari, în paniculă terminală sau în axa frunzei. Frunze opuse, simplu sau dublu-penate. Fruct, capsulă.
Jacaranda acutifolia Humb. et Bonpl. (syn. J. ovalifolia R. Br.; J. mimosifolia D. Don). Specie care înflorește numai în țara de oricine, Brazilia. Flori albastre. Frunze dublu-penate asemănătoare celor de ferigi. Arbore pînă la 20 m înălțime.
Jacaranda obtusifolia Humb., Bonpl. et Kunth. Specie cu flori (caliciu mic, campanulat, cu 5 dinți, corolă cu 5 lobi rotunzi) mari, albastre, dispuse în raceme. Frunze bipenat-compuse, opuse. Tulpină, 12-14 m înălțime, lemnul de culoare neagră, odorant.

jacaranda dex

Intrare: Jacaranda (gen de plante)
Jacaranda gen de plante
jacaranda
Intrare: Jacaranda acutifolia
Jacaranda acutifolia   nomenclatura binară
Intrare: Jacaranda obtusifolia
Jacaranda obtusifolia   nomenclatura binară