izvód (izvoáde), s. n. – 1. Izvor, origine. – 2. Izvor, original. – 3. Text, versiune. – 4. Schiță, plan. – 5. Inventar, listă, însemnare. Sl. (bg., rus.) izvodŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 154; DAR). – Der. izvodi, vb. (a inventa, a născoci, a făuri; a alcătui, a compune; a copia, a traduce), din sl. izvoditi; izvoditor, s. n. (autor); izvoditură, s. f. (înv., invenție). Aproape toate aceste cazuri sînt înv.