izotér adj. m., pl. izotéri; f. izotéră, pl. izotére

izotér adj. m., pl. izotéri; f. sg. izotéră, pl. izotére

isotér, -ă adj. (din vgr. isos, egal, și théros, vară). Geogr. Care are aceĭașĭ vară. Linie isoteră, trasă pe o hartă pin punctele pe unde temperatura medie a veriĭ e aceĭașĭ. – Și izo- (după fr.).

*izomér, izomórf, izopód, izoscél, izotér, izotérm, V. iso-.