Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru izola

IZOL├ü, izolez, vb. I. 1. Tranz. A desp─âr╚Ťi cu totul; a separa unul de altul; spec. a desp─âr╚Ťi un bolnav contagios de oamenii s─ân─âto╚Öi, pentru a evita contagiunea. 2. Tranz. A ├«mpiedica transmiterea c─âldurii, a frigului, a umezelii, a zgomotului etc. dintr-un mediu (sau corp) ├«n altul; a separa un corp prin care trece curentul electric de alt corp bun conduc─âtor de electricitate. 3. Refl. A se ├«ndep─ârta de societate, de semeni; a sta retras, departe de al╚Ťii; a se retrage, a se ├«nchista. ÔÇô Din fr. isoler.
IZOL├ü, izolez, vb. I. 1. Tranz. A desp─âr╚Ťi cu totul; a separa unul de altul; spec. a desp─âr╚Ťi un bolnav contagios de oamenii s─ân─âto╚Öi, pentru a evita contagiunea. 2. Tranz. A ├«mpiedica transmiterea c─âldurii, a frigului, a umezelii, a zgomotului etc. dintr-un mediu (sau corp) ├«n altul; a separa un corp prin care trece curentul electric de alt corp bun conduc─âtor de electricitate. 3. Refl. A se ├«ndep─ârta de societate, de semeni; a sta retras, departe de al╚Ťii; a se retrage, a se ├«nchista. ÔÇô Din fr. isoler.
IZOL├ü, izolez, vb. I. 1. Tranz. A desp─âr╚Ťi cu totul, a separa. Urechea, deprins─â acum s─â izoleze fiecare sunet, l─âmuri pa╚Öi. C. PETRESCU, C. V. 50. Multe jude╚Ťe s├«nt complet izolate, fiindc─â ╚Ť─âranii au t─âiat firele telegrafice ╚Öi telefonice. REBREANU, R. II 77. ÔÖŽ A ├«mpiedica transmiterea c─âldurii, umezelii, sunetelor etc. dintr-un mediu (sau corp) ├«n altul cu ajutorul unei materii izolante; a separa cu ajutorul unei materii izolante un corp prin care trece curentul electric, de alt corp, bun conduc─âtor de electricitate. Firele electrice le izol─âm cu o c─âma╚Ö─â de cauciuc. 2. Refl. (Despre oameni) A se retrage, a se ├«ndep─ârta de ceilal╚Ťi oameni, de societate, v─âdind o atitudine individualist─â. Ace╚Öti c─ârturari, potrivit ├«nclin─ârilor personale, se izoleaz─â c─âut├«nd r─âgaz pentru preocup─ârile lor. SADOVEANU, E. 30. De la moartea lui Matei Basarab (1654) ╚Öi mai cu seam─â de la ╚śerban-vod─â Cantacuzino (1674- 1668), domnul ╚Öi boierii se izolar─â de popor, aceea ce f─âcu pe acesta s─â fie indiferent la glasul lor. B─éLCESCU, O. I 93. ÔŚŐ Fig. ╚śtiin╚Ťa adev─ârat─â nu se izoleaz─â de popor, ci e ├«n serviciul poporului.
izolá (a ~) vb., ind. prez. 3 izoleáză
izol├í vb., ind. prez. 1 sg. izol├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. izole├íz─â
IZOL├ü vb. 1. v. desp─âr╚Ťi. 2. v. r─âzle╚Ťi. 3. a (se) desp─âr╚Ťi, a (se) separa, (rar) a (se) segrega, (├«nv. ╚Öi pop.) a (se) deosebi, a (se) osebi. (A ~ animalele bolnave de cele s─ân─âtoase.) 4. v. ├«ndep─ârta. 5. v. retrage. 6. (livr.) a (se) claustra, (rar) a (se) ├«nsingura, (fig.) a (se) sih─âstri. (S-a ~ ├«n camera ei.) 7. v. individualiza.
IZOL├ü vb. I. 1. tr. A da, a pune deoparte, a separa de ceea ce ├«nconjur─â. ÔÖŽ A ├«mpiedica trecerea unei forme de energie ├«n alta sau a unor substan╚Ťe dintr-un mediu (sau dintr-un corp) ├«n altul cu ajutorul unei materii izolante. 2. tr., refl. A (se) ├«ndep─ârta de via╚Ťa social─â. [< fr. isoler, it. isolare].
IZOL├ü vb. I. tr. 1. a desp─âr╚Ťi, a separa. 2. a ├«mpiedica trecerea unei forme de energie ├«n alta, sau a unor substan╚Ťe dintr-un mediu (sau corp) ├«n altul cu ajutorul unei materii izolante. II. refl. (despre oameni) a se ├«ndep─ârta de via╚Ťa social─â. (< fr. /sÔÇÖ/isoler)
A IZOL├ü ~├ęz tranz. 1) (obiecte, fiin╚Ťe) A desp─âr╚Ťi de mediul ├«nconjur─âtor. 2) (persoane) A face s─â se izoleze; a sih─âstri; a schimnici; a pustnici. 3) (bolnavi contagio╚Öi) A separa de oamenii s─ân─âto╚Öi, pentru a evita contagierea. 4) A acoperi cu un material protector (pentru a exclude transmiterea c─âldurii, frigului, umezelii, zgomotului etc.). 5) (conductori electrici) A desp─âr╚Ťi cu un material dielectric de alte corpuri care conduc curentul electric (pentru a evita accidentele). /<fr. isoler
A SE IZOL├ü m─â ~├ęz intranz. A se ├«ndep─ârta de tumultul vie╚Ťii, tr─âind ├«n singur─âtate; a se retrage; a se ├«nchide; a se pustnici. /<fr. isoler
izol├á v. 1. a separa cu totul un lucru de altul: a izola o cas─â; 2. a pune, a (se) ╚Ťinea afar─â din societate; 3. Fiz. a a╚Öeza un corp a╚Öa ca s─â fie separat de corpurile ce conduc electricitatea.
*izol├ęz v. tr. (fr. isoler, it. isolare, d. isola, insul─â). Separ de ob─şectele din prejur. Dep─ârtez de lume. Fig. Consider ├«n parte, desp─âr╚Ťit de altele. Chim. Scot din combina╚Ťiune, separ. Fiz. Fac ca electricitatea s─â nu poat─â trece ma─ş ├«n colo (de ex., opun├«ndu-─ş o bucat─â de sticl─â).
IZOLA vb. 1. a (se) desp─âr╚Ťi, a (se) desprinde, a (se) deta╚Öa, a (se) izola, a (se) rupe, a (se) separa. (S-a ~ de grup.) 2. a se desp─âr╚Ťi, a se r─âzle╚Ťi, a se separa, (pop.) a se r─âzni, (reg.) a se r─âzlogi. (O oaie care s-a ~ de turm─â.) 3. a (se) desp─âr╚Ťi, a (se) separa, (rar) a (se) segrega, (├«nv. ╚Öi pop.) a (se) deosebi, a (se) osebi. (A ~ animalele bolnave de cele s─ân─âtoase.) 4. a (se) ├«ndep─ârta. (De ce s-a ~ de noi ├«n ultima vreme?) 5. a se retrage. (S-a ~ ├«n mijlocul naturii.) 6. (livr.) a (se) claustra, (rar) a (se) ├«nsingura, (fig.) a (se) sih─âstri. (S-a ~ ├«n camera ei.) 7. a (se) individualiza, a (se) singulariza. (A ~ ├«nsu╚Öirile unui fenomen.)

Izola dex online | sinonim

Izola definitie

Intrare: izola
izola verb grupa I conjugarea a II-a