izdat definitie

3 intrări

9 definiții pentru izdat

IZDÁT s. n. (Regional) Colici intestinale; crampe stomacale. De izdat, pe neașteptate, murise Ochian. STANCU, D. 6.
izdát (pop.) s. n., pl. izdáturi
izdát s. n., pl. izdáturi
izdá (-déz, -ít), vb. – A se îmbolnăvi, a suferi de ceva. Sb. izdati „a elimina” (DAR; Graur, BL, VI, 152). În Olt. și Banat. – Der. izdat, s. n. (boală de stomac); izdat, s. m. (diavol); iujdă, s. f. (chin, suferință); iujdănit, adj. (blestemat).
izdá, izdéz, vb. I (reg.) a face să se îmbolnăvească, a i se face rău, a-i veni cuiva rău.
izdát izdáte și izdáturi, s.n. (pop., înv.) 1. boală (de inimă, pântece, stomac, intestine) cu cârcei (crampe), zgârciuri, dureri mari, cu junghiuri, strânsori. 2. drac, diavol.
isdat n. Mold. durere sau boală la inimă: are isdat. [Origină necunoscută].
izdát m. ca ființă și n., pl. urĭ, ca boală (d. izdaŭ). Vest. O boală în care e amestecat dracu („denunțătoru, trădătoru”) și e caracterizată pin cîrceĭ la stomah. Du-te la izdat, du-te draculuĭ (Șez. 31, 186 și 188).
izdáŭ, a izdá v. tr. (vsl. iz-dati, a scoate, a denunța, a trăda; rus. izdátĭ, a promulga; bg. izdávam, trădez). Vest. A denunța: Fugĭ, izdate, blestemate! Nu izda, nu blestema! (Șez. 32, 111).

izdat dex

Intrare: izdat
izdat substantiv neutru
Intrare: izda
izda verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: izdat
izdat participiu