IZDÁT s. n. (Regional) Colici intestinale; crampe stomacale. De izdat, pe neașteptate, murise Ochian. STANCU, D. 6.

izdát (pop.) s. n., pl. izdáturi

izdát s. n., pl. izdáturi

izdá (-déz, -ít), vb. – A se îmbolnăvi, a suferi de ceva. Sb. izdati „a elimina” (DAR; Graur, BL, VI, 152). În Olt. și Banat. – Der. izdat, s. n. (boală de stomac); izdat, s. m. (diavol); iujdă, s. f. (chin, suferință); iujdănit, adj. (blestemat).

izdá, izdéz, vb. I (reg.) a face să se îmbolnăvească, a i se face rău, a-i veni cuiva rău.

izdát izdáte și izdáturi, s.n. (pop., înv.) 1. boală (de inimă, pântece, stomac, intestine) cu cârcei (crampe), zgârciuri, dureri mari, cu junghiuri, strânsori. 2. drac, diavol.

isdat n. Mold. durere sau boală la inimă: are isdat. [Origină necunoscută].

izdát m. ca ființă și n., pl. urĭ, ca boală (d. izdaŭ). Vest. O boală în care e amestecat dracu („denunțătoru, trădătoru”) și e caracterizată pin cîrceĭ la stomah. Du-te la izdat, du-te draculuĭ (Șez. 31, 186 și 188).

izdáŭ, a izdá v. tr. (vsl. iz-dati, a scoate, a denunța, a trăda; rus. izdátĭ, a promulga; bg. izdávam, trădez). Vest. A denunța: Fugĭ, izdate, blestemate! Nu izda, nu blestema! (Șez. 32, 111).