IUBITÓR, -OARE, iubitori, -oare, adj. Care iubește. Șapte ani de cînd plecat-ai, zburător cu negre plete, Ș-ai uitat de soarta mîndrei, iubitoarei tale fete! EMINESCU, O. I 83. Țara mea se arată mie ca o mamă iubitoare ce mă cheamă la sînul ei. ALECSANDRI, O. P. 291. Era un om bun, milostiv și iubitor de patria sa. BĂLCESCU, O. I 185.