istm definitie

10 definiții pentru istm

ISTM, istmuri, s. n. Fâșie îngustă de pământ care leagă două continente sau o peninsulă de un continent și care separă două mări sau două golfuri. – Din fr. isthme, lat. isthmus.
ISTM, istmuri, s. n. Fâșie îngustă de pământ care leagă două continente sau o peninsulă de un continent și care separă două mări sau două golfuri. – Din fr. isthme, lat. isthmus.
ISTM, istmuri, s. n. Fîșie îngustă de pămînt care leagă două continente sau o peninsulă de un continent. O peninsulă înaintează în mare, un istm îngust o leagă cu uscatul. BART, S. M. 21.
istm s. n., pl. ístmuri
istm s. n., pl. ístmuri
ISTM s.n. Fâșie de pământ care unește o peninsulă cu un continent sau două continente între ele. 2. (Anat.) Partea îngustă a unui organ. [< fr. isthme, cf. gr. isthmos, lat. isthmus].
ISTM s. n. 1. fâșie care unește o peninsulă cu un continent, sau două continente între ele. 2. (anat.) partea îngustă a unui organ. (< fr. isthme, lat. isthmus, gr. isthmos)
ISTM ~uri n. geogr. Fâșie îngustă de pământ dintre două mări sau golfuri, care unește două continente sau un continent cu o peninsulă. /<fr. isthme, lat. isthmus
istm n. limbă de pământ între două golfuri: istmul de Suez.
*istm n., pl. urĭ (vgr. isthmós). Limbă de pămînt care unește alte doŭă pămînturĭ: istmu Corintuluĭ, al Suezuluĭ, al Panamaleĭ (fals de Corint, de Suez, de Panamá).

istm dex

Intrare: istm
istm substantiv neutru