isteric definitie

12 definiții pentru isteric

ISTÉRIC, -Ă, isterici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de isterie. ◊ (Adverbial) Plânge isteric. 2. Adj. Privitor la isterie, care aparține isteriei. – Din fr. hystérique, it. isterico.
ISTÉRIC, -Ă, isterici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de isterie. ◊ (Adverbial) Plânge isteric. 2. Adj. Privitor la isterie, care aparține isteriei. – Din fr. hystérique, it. isterico.[1]
ISTÉRIC, -Ă, isterici, -e, adj. Care suferă de isterie, care prezintă manifestările isteriei. Fiecare mișcare, fiecare zgomot o face să tremure ca varga, să plîngă cu un plîns isteric. GHEREA, ST. CR. I 354. ◊ (Adverbial) Unii țipau, alții plîngeau isteric. CONTEMPORANUL, VII 391. ♦ (Substantivat) Persoană care suferă de isterie.
istéric adj. m., s. m., pl. istérici; adj. f., s. f. istérică, pl. istérice
istéric adj. m., s. m., pl. istérici; f. sg. istérică, pl. istérice[1]
ISTÉRIC adj., s. (MED.) (înv.) istericos.[1]
ISTÉRIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de isterie. [Var. histeric, -ă adj., s.m.f. / cf. fr. hystérique, it. isterico].
ISTÉRIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de isterie. (< fr. hystérique, it. isterico)
ISTÉRIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre persoane) Care suferă de isterie; bolnav de isterie. 2) (despre persoane) Care manifestă isterie. 3) Care se caracterizează prin isterie. Râs ~. /<fr. hystérique, lat. hystericus[1]
isteric a. atins de isterie.
*istéric, -ă adj. (vgr. ῾ysterikós, d. ῾ystéra, mitră [lat. úterus]). Med. Care e cuprins de isterie: o femeĭe isterică, un om isteric. Relativ la isterie: sufocațiune isterică. Subst. Un isteric, o isterică, un om, o femeĭe cuprinsă de isterie. – istericale f. pl. (ngr. ῾ysteriká, n. pl. Cp. cu zaharicale). Fam. Isterie: aŭ apucat-o istericalele.
ISTERIC adj., s. (MED.) (înv.) istericos.

isteric dex

Intrare: isteric (adj.)
isteric adjectiv
Intrare: isteric (s.m.)
isteric substantiv masculin