Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

16 defini╚Ťii pentru ispoveduit

ISPOVED├Ź vb. IV v. spovedi.
ISPOVEDU├Ź vb. IV v. spovedi.
SPOVED├Ź, spovedesc, vb. IV. Refl. (├«n ritualul ortodox ╚Öi catolic) A m─ârturisi unui duhovnic gre╚Öelile f─âptuite spre a ob╚Ťine iertarea lor. ÔÖŽ Tranz. (Despre duhovnici) A asculta m─ârturisirea gre╚Öelilor f─âptuite de un credincios. ÔÖŽ Refl. ╚Öi tranz. A m─ârturisi cuiva o tain─â; a (se) dest─âinui. [Var.: (├«nv.) ispoved├ş, ispovedu├ş, (reg.) spovedu├ş vb. IV] ÔÇô Din sl. ispov─Ľdati.
ISPOVED├Ź vb. IV v. spovedi.
ISPOVEDU├Ź vb. IV v. spovedi.
SPOVED├Ź, spovedesc, vb. IV. Refl. (├Än practicile Bisericii cre╚Ötine) A m─ârturisi unui duhovnic gre╚Öelile f─âptuite spre a ob╚Ťine iertarea lor. ÔÖŽ Tranz. (Despre duhovnici) A asculta m─ârturisirea gre╚Öelilor f─âptuite de un credincios. ÔÖŽ Refl. ╚Öi tranz. A m─ârturisi cuiva o tain─â; a (se) dest─âinui. [Var.: (├«nv.) ispoved├ş, ispovedu├ş, (reg.) spovedu├ş vb. IV] ÔÇô Din sl. ispov─Ľdati.
SPOVED├Ź, spovedesc, vb. IV. Refl. (├Än biserica cre╚Ötin─â) A-╚Öi m─ârturisi unui duhovnic p─âcatele spre a ob╚Ťine iertarea lor; p. ext. a m─ârturisi cuiva o tain─â, a se dest─âinui. Spovedi-m-a╚Ö dumitale, bab─â bun─â. EFTIMIU, ├Ä. 29. Fost-ai ├«namorat vrodat─â?... ÔÇô Am fost de mai multe ori, de vreme ce m─â sili╚Ťi s─â m─â spovedesc ╚Öi s─â-mi fac confesiunea. ALECSANDRI, T. I 282. Ce s─â te mai spovede╚Öti? Ce-i s─â spui duhovnicului? c─â e╚Öti un t├«lhar ╚Öi un v├«nz─âtor? NEGRUZZI, S. I 156. ÔŚŐ Tranz. (Complementul indic─â gre╚Öeala, taina m─ârturisit─â) Of, gur─â lung─â, tu ├«mi e╚Öti n─âpast─â! Se c─âineaz─â el de ce-a rostit: Aminte ╚Öi-a adus... C─â are un p─âcat de spovedit! DE╚śLIU, M. 39. Pe-afar─â, pe sub stre╚Öini, c├«╚Ťiva mai oropsi╚Ťi se fereau de ploaie ╚Öi-╚Öi spovedeau, oft├«nd, nevoile. REBREANU, R. I 192. ÔÖŽ Tranz. (Bis.) A primi m─ârturisirea unui credincios. A sc─âpat dintre cei care s-au ├«mboln─âvit doar popa Gheorghe, care fusese s─â spovedeasc─â ╚Öi s─â grijeasc─â pe cei de mureau. CAMIl PETRESCU, O. I 233. ÔÇô Variante: ispoved├ş (SADOVEANU, O. V 436), spovedu├ş (NEGRUZZI, S. I 81) vb. IV.
spoved├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. spoved├ęsc, imperf. 3 sg. spovede├í; conj. prez. 3 s─â spovede├ísc─â
spoved├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. spoved├ęsc, imperf. 3 sg. spovede├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. spovede├ísc─â
SPOVED├Ź vb. 1. (BIS.) a (se) m─ârturisi, (├«nv. ╚Öi reg.) a (se) griji, (├«nv.) a (se) duhovnici. (S-a ~ preotului.) 2. a se confesa, a se dest─âinui, a se m─ârturisi, (livr.) a se confia, (├«nv. ╚Öi pop.) a se dezveli. (S-a ~ unui prieten.) 3. a declara, a dest─âinui, a dezv─âlui, a divulga, a ├«mp─ârt─â╚Öi, a ├«ncredin╚Ťa, a m─ârturisi, a revela, a spune, (livr.) a confia, (├«nv. ╚Öi pop.) a dezveli, (reg.) a deveghea, (├«nv.) a propov─âdui. (I-a ~ marele s─âu secret.)
spoved├ş (-d├ęsc, -├şt), vb. ÔÇô 1. A confesa. ÔÇô 2. (Munt.) A tr─ânc─âni, a da bacalaureatul. ÔÇô Var. (i)spoved(u)i, (i)spov─âd(u)i ╚Öi der. Sl. ipov─Ľdeti, s┼şpov─Ľdeti (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Cihac, II, 359); var. s├«nt ├«nv. ÔÇô Der. spovad─â, s. f. (confesiune); spovedanie, s. f. (confesiune); nespovedit, adj. (nem─ârturisit).
A SPOVED├Ź ~├ęsc tranz. (credincio╚Öi cre╚Ötini) A supune ritualului de spovedanie. /<sl. ispov─Ľdati
A SE SPOVED├Ź m─â ~├ęsc intranz. 1) (despre credincio╚Öi cre╚Ötini) A-╚Öi m─ârturisi (unui duhovnic) p─âcatele ├«n vederea iert─ârii lor. 2) A ├«ncredin╚Ťa o tain─â; a face confiden╚Ťe; a se dest─âinui; a se confesa. /<sl. ispov─Ľdati
spoved├ş v. a-╚Öi m─ârturisi p─âcatele (la cele patru posturi). [Slav. ISPOV─ČEDATI].
spoved├ęsc v. tr. (din mai vech─şu ispovedesc, m─ârturisesc, declar, d. vsl. ispov─şedati, a declara, pov─şedati, a anun╚Ťa, a povesti. V. poveste, propovedu─şesc). Vest. Pun s─â m─ârturiseasc─â p─âcatele, ascult spovedania cu─şva: preutu l-a spovedit. V. refl. ├Ämi m─ârturisesc p─âcatele la preut. ÔÇô ├Än est ispovedu─şesc (vech─ş), spovedu─şesc, spov─âdu─şesc ╚Öi sp─âv─âdu─şesc (vsl. ispov─şedovat─ş).
SPOVEDI vb. 1. (BIS.) a (se) m─ârturisi, (├«nv. ╚Öi reg.) a (se) griji, (├«nv.) a (se) duhovnici. (S-a ~ preotului.) 2. a se confesa, a se dest─âinui, a se m─ârturisi, (livr.) a se confia, (├«nv. ╚Öi pop.) a se dezveli. (S-a ~ unui prieten.) 3. a declara, a dest─âinui, a dezv─âlui, a divulga, a ├«mp─ârt─â╚Öi, a ├«ncredin╚Ťa, a m─ârturisi, a revela, a spune, (livr.) a confia, (├«nv. ╚Öi pop.) a dezveli, (reg.) a deveghea, (├«nv.) a propov─âdui. (I-a ~ marele s─âu secret.)

Ispoveduit dex online | sinonim

Ispoveduit definitie

Intrare: spovedi
ispovedi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
ispovedui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
spovedi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: ispoveduit
ispoveduit participiu