Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru iscoditor

ISCODIT├ôR, -O├üRE, iscoditori, -oare, adj. 1. Care caut─â s─â p─âtrund─â cu mintea, s─â afle, s─â observe cu de-am─ânuntul; care spioneaz─â. ÔÖŽ (Adverbial) B─ânuitor. 2. Care pune cuiva ├«ntreb─âri insistente pentru a se informa, care caut─â s─â descoas─â pe cineva. 3. Care inventeaz─â; n─âscocitor. ÔÇô Iscodi + suf. -tor.
ISCODIT├ôR, -O├üRE, iscoditori, -oare, adj. 1. Care caut─â s─â p─âtrund─â cu mintea, s─â afle, s─â observe cu de-am─ânuntul; care spioneaz─â. ÔÖŽ (Adverbial) B─ânuitor. 2. Care pune cuiva ├«ntreb─âri insistente pentru a se informa, care caut─â s─â descoas─â pe cineva. 3. Care inventeaz─â; n─âscocitor. ÔÇô Iscodi + suf. -tor.
ISCODIT├ôR, -O├üRE, iscoditori, -oare, adj. Care caut─â s─â p─âtrund─â cu mintea, s─â afle, s─â observe cu de-am─ânuntul; dornic de a ╚Öti. Ochii furierului ╚Öi ai lui Isidor Abramovici s-au ├«nt├«lnit iar─â╚Öi, iscoditori ╚Öi ├«nfrigura╚Ťi. SAHIA, N. 72. Ochii negri, ce-i sclipeau ├«n cap umezi, ╚Öire╚Ťi ╚Öi iscoditori. VLAHU╚Ü─é, O. A. 111. La tot pasul, colinda noastr─â iscoditoare se opre╚Öte, cu o pl─âcut─â ╚Öi cuvioas─â mirare, dinaintea acelor... falnice amintiri. ODOBESCU, S. A. 236. ÔÖŽ (Adverbial) Cu b─ânuial─â, b─ânuitor. Zise privindu-l iscoditor pe fiul s─âu: O plecat But din sat. DUMITRIU, N. 173. ÔÖŽ Care se pricepe s─â descoas─â pe cineva, s─â scoat─â, s─â afle totul de la cineva. Babele ÔÇô c├«tu-s ele de-a dracului, de pref─âcute ╚Öi iscoditoare ÔÇô tot nu l-au putut face s─â se ├«nsoare. CREANG─é, P. 142.
iscoditór adj. m., pl. iscoditóri; f. sg. și pl. iscoditoáre
iscoditór adj. m., pl. iscoditóri; f. sg. și pl. iscoditoáre
ISCODITÓR adj., adv. 1. adj. v. atent. 2. adj. v. perspicace. 3. adj. v. inventiv. 4. adj., adv. bănuitor, pieziș. (Privire ~oare; privește ~.)
ISCODIT├ôR1 adv. 1) Cu b─ânuial─â; b─ânuitor. 2) Cu aten╚Ťie deosebit─â. /a iscodi + suf. ~tor
ISCODITÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care iscodește; ispititor. 2) (despre privire) Care cercetează în mod insistent. / a iscodi + suf. ~itor
iscoditor a. și m. 1. care caută să afle, născocitor; 2. fig. urzitor: iscoditori de desbinări OD.
iscoditór, -oáre adj. Care iscodește, spionează. Care inventează, inventator. Inventiv.
ISCODITOR adj., adv. 1. adj. atent, cercet─âtor, p─âtrunz─âtor, scormonitor, scotocitor, scrut─âtor, sfredelitor, str─âpung─âtor. (Un ochi ~.) 2. adj. ager, clarv─âz─âtor, observator, p─âtrunz─âtor, perspicace, scormonitor, scrut─âtor, sfredelitor, str─âb─ât─âtor, subtil, (livr.) penetrant, sagace, (fig.) ascu╚Ťit. (O minte ~.) 3. adj. creator, imaginativ, ingenios, inventiv, iscusit, n─âscocitor, (├«nv.) scornaci. (Spirit ~.) 4. adj., adv. b─ânuitor, piezi╚Ö. (Privire ~; prive╚Öte ~.)

Iscoditor dex online | sinonim

Iscoditor definitie

Intrare: iscoditor
iscoditor adjectiv