Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru iscodenie

ISCOD├ëNIE, iscodenii, s. f. (Rar) Iscodeal─â (2). ÔÇô Iscodi + suf. -enie.
ISCOD├ëNIE, iscodenii, s. f. (Rar) Iscodeal─â (2). ÔÇô Iscodi + suf. -enie.
ISCOD├ëNIE, iscodenii, s. f. (Rar) Inven╚Ťie, scornitur─â. Se str├«ngeau acolo, la vreme, toate bog─â╚Ťiile de m─ârfuri din patru p─âr╚Ťi ale lumii, bun─ât─â╚Ťile ╚Öi leacurile p─âm├«ntului ╚Öi minunile iscodeniilor toate ╚Öi comedii. CARAGIALE, O. III 105.
iscod├ęnie (rar) (-ni-e) s. f., art. iscod├ęnia (-ni-a), g.-d. art. iscod├ęniei; pl. iscod├ęnii, art. iscod├ęniile (-ni-i-)
iscod├ęnie s. f. (sil. -ni-e), art. iscod├ęnia (sil. -ni-a), g.-d. art. iscod├ęniei; pl. iscod├ęnii, art. iscod├ęniile (sil. -ni-i-)
ISCOD├ëNIE s. v. crea╚Ťie, inven╚Ťie, n─âscocire, pl─âsmuire, scornitur─â.
iscodenie s. v. CREAȚIE. INVENȚIE. NĂSCOCIRE. PLĂSMUIRE. SCORNITURĂ.

Iscodenie dex online | sinonim

Iscodenie definitie

Intrare: iscodenie
iscodenie substantiv feminin
  • silabisire: -ni-e