Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

24 defini╚Ťii pentru isc─âlit

ISC─éL├Ź, isc─âlesc, vb. IV. Tranz., intranz. ╚Öi refl. A(-╚Öi) scrie numele pe textul unui act oficial, al unei scrisori, al unei chitan╚Ťe etc., a(-╚Öi) pune semn─âtura (pentru a ├«nt─âri, a autentifica etc.); a (se) semna. ÔÇô Cf. sl. iskaljati, iskalu.
ISC─éL├ŹT1 s. n. Faptul de a (se) isc─âli. ÔÇô V. isc─âli.
ISC─éL├ŹT2, -─é, isc─âli╚Ťi, -te, adj. (Despre texte, documente, acte) Care poart─â isc─âlitura autorului sau emitentului. ÔÇô V. isc─âli.
ISC─éL├Ź, isc─âlesc, vb. IV. Tranz., intranz. ╚Öi refl. A(-╚Öi) scrie numele pe textul unui act oficial, al unei scrisori, al unei chitan╚Ťe etc., a(-╚Öi) pune semn─âtura (pentru a ├«nt─âri, a autentifica etc.); a (se) semna. ÔÇô Cf. sl. iskaljati, iskalu.
ISC─éL├ŹT1 s. n. Faptul de a (se) isc─âli. ÔÇô V. isc─âli.
ISC─éL├ŹT2, -─é, isc─âli╚Ťi, -te, adj. (Despre texte, documente, acte) Care poart─â isc─âlitura autorului sau emitentului. ÔÇô V. isc─âli.
ISC─éL├Ź, isc─âlesc, vb. IV. Intranz. ╚Öi refl. A-╚Öi scrie numele sub textul unui act oficial, al unei scrisori, al unei chitan╚Ťe etc. (├«n semn de ├«ncuviin╚Ťare, de recunoa╚Ötere, de admitere); a semna, a-╚Öi pune semn─âtura. Isc─âlim ├«n cartea groas─â a muzeului care poart─â pe fiecare pagin─â impresii, ├«nsemn─âri, zeci ╚Öi zeci de isc─âlituri. STANCU, U.R.S.S. 201. Iar─â el, Isaiia Teodorescu se isc─âlea. CREANG─é, A. 135. Ei, fie! dac─â-i a╚Öa... Iaca isc─âlesc. ALECSANDRI, T. I 320. ÔŚŐ Tranz. (Complementul indic─â textul sau documentul ├«n discu╚Ťie) ├Äl f─âcuser─â... s─â isc─âleasc─â... poli╚Ťe. C. PETRESCU, ├Ä. II 238. Mi-au spus curat c─â nu vor s─â isc─âleasc─â raportul, p├«n─â ce nu li s-o da c├«te o mie de franci. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 8. Vod─â a isc─âlit constitu╚Ťia, v─âz├«ndu-se silit de popor. GHICA, A. 39.
ISC─éL├ŹT, -─é, isc─âli╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre texte, documente) Care poart─â isc─âlitura autorului. Adeverin╚Ť─â isc─âlit─â. 2. (Despre oameni) Al c─ârui nume este scris sub textul unui act oficial, al unei scrisori etc.; semnat. ÔÖŽ (Substantivat, articulat; ├«nvechit) Subsemnatul. Cu dreptate Isc─âlitul versuie╚Öte. CONACHI, P. 79.
isc─âl├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. isc─âl├ęsc, imperf. 3 sg. isc─âle├í; conj. prez. 3 s─â isc─âle├ísc─â
isc─âl├şt s. n.
isc─âl├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. isc─âl├ęsc, imperf. 3 sg. isc─âle├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. isc─âle├ísc─â
isc─âl├şt s. n.
ISC─éL├Ź vb. 1. a semna, a subscrie, (rar) a subsemna, (├«nv.) a subisc─âli. (A ~ un act, o scrisoare.) 2. a se semna, (pop.) a se scrie. (Te rog s─â te ~ aici.)
ISC─éL├ŹT s. v. isc─âlire.
ISC─éL├ŹT adj. semnat, subscris, (├«nv.) subsemnat. (Act ~.)
Isc─âlit Ôëá anonim
isc─âl├ş (isc─âl├ęsc, isc─âl├şt), vb. ÔÇô A semna, a-╚Öi pune numele, semn─âtura. Origine incert─â. Dup─â Tiktin (cf. Candrea; DAR; Scriban), de la formula de acceptare juridic─â az┼ş iskal┼ş ÔÇ×eu vreauÔÇŁ (din sl. iskati, cf. isca). Dup─â Cihac, II, 149 (cf. ╚śeineanu, Semasiol., 15), din sl. iskaljati ÔÇ×a p─âtaÔÇŁ, cf. bg. iskaljam ÔÇ×a murd─âriÔÇŁ, datorit─â faptului c─â cea mai mare parte a isc─âliturilor din vechime erau doar amprente ale degetului sau pete de cerneal─â. Ambele explica╚Ťii par posibile. ÔÇô Der. isc─âlitur─â, s. f. (semn─âtur─â), din part. isc─âlit (sec. XVII); isc─âlitor, adj. (semnatar), ├«nv.
A ISC─éL├Ź ~├ęsc 1. tranz. (acte, articole, cereri, scrisori etc.) A autentifica prin isc─âlitur─â; a adeveri prin semn─âtur─â; a semna. 2. intranz. A pune isc─âlitura sub un text, ├«ntr-un registru sau ├«ntr-un act oficial; a semna. /<sl. iskaljati, iskalu
isc─âl├Č v. a semna, a subscrie. [Slav. ISKAL─ČA╚ÜI, a m├ónji: ├«n vremile trecute, isc─âlitura celor ce nu ╚Ötiau carte se f─âcea prin punerea m├óinii, a degetului sau a pece╚Ťii; ╚Öi mai t├órziu, pentru ╚Ť─ârani a isc─âli, mai cu seam─â cu slove, era a pune talpa g├ó╚Ötii pe h├órtie].
isc─âl├ęsc v. tr. (vsl. iskal┼ş, am cercetat, or─ş iskal─şati, a m├«nji, ca oameni─ş care, ne╚Ötiind carte, isc─âlesc m├«njind pu╚Ťin h├«rtia cu degetu pus ├«n cerneal─â). Semnez, subsemnez, subscri┼ş: a isc─âli o scrisoare, o poli╚Ť─â. V. refl. ├Äm─ş scri┼ş numele: pro╚Öti─ş se isc─âlesc pe toate zidurile.
ISCĂLI vb. 1. a semna, a subscrie, (rar) a subsemna, (înv.) a subiscăli. (A ~ un act, o scrisoare.) 2. a se semna, (pop.) a se scrie. (Te rog să te ~ aici.)
ISC─éLIT s. isc─âlire, semnare, subscriere, (rar) subsemnare. (~ unui act.)
ISCĂLIT adj. semnat, subscris, (înv.) subsemnat. (Act ~.)
isc─âl├ş, isc─âlesc. v. t. (friz.) a ├«ncerca s─â opreasc─â s├óngele dintr-o t─âietur─â, cu un creion sublimat.

Isc─âlit dex online | sinonim

Isc─âlit definitie

Intrare: isc─âli
isc─âli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: isc─âlit (adj.)
isc─âlit 1 adj. adjectiv
Intrare: isc─âlit (s.n.)
isc─âlit 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular