Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru irumpe

IRÚMPE vb. III v. irupe.
IR├ÜPE, ir├║p, vb. III. Intranz. A ie╚Öi la iveal─â sau a se manifesta brusc ╚Öi cu putere, a izbucni; a n─âv─âli, a n─âp─âdi; a intra cu violen╚Ť─â. ÔÖŽ Fig. A se rev─ârsa, a deborda. [Var.: ir├║mpe vb. III] ÔÇô Din lat. irrumpere (dup─â rupe).
IRÚMPE vb. III v. irupe.
IR├ÜPE, ir├║p, vb. III. Intranz. A ie╚Öi la iveal─â sau a se manifesta dintr-o dat─â ╚Öi cu putere, a izbucni; a n─âv─âli, a n─âp─âdi; a intra cu violen╚Ť─â. ÔÖŽ Fig. a se rev─ârsa, a deborda. [Var.: ir├║mpe vb.III] ÔÇô Din lat. irrumpere (dup─â rupe).
IRÚMPE vb. III v. irupe.
IR├ÜPE, ir├║p, vb. III. Intranz. A ie╚Öi la iveal─â dintr-o dat─â ╚Öi cu putere, a izbucni; a n─âv─âli, a intra cu violen╚Ť─â. V. erupe. (Fig.) Izbucni ├«n r├«s, f─âr─â motiv, numai fiindc─â irupea toat─â tinere╚Ťea voioas─â din ea. C. PETRESCU, C. V. 14. ÔÇô Variant─â: ir├║mpe (CAMIL PETRESCU, U. N. 199) vb. III.
irúpe (a ~) (a izbucni violent) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irúp; part. irúpt
irúpe (a izbucni) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irúp[1]
IRÚPE vb. v. erupe.[1]
IRÚMPE vb. III. v. irupe.
IR├ÜPE vb. III intr. A izbucni; a n─âv─âli, a intra cu violen╚Ť─â. [P.i. ir├║p, var. irumpe vb. III. / < lat. irrumpere].
IR├ÜPE vb. intr. a se ivi, a se manifesta brusc, cu mare putere; a izbucni, a ╚Ť├ó╚Öni. (dup─â lat. irrumpere)
ir├║mpe (ir├║mp, ir├║mpt), vb. ÔÇô A ie╚Öi la iveal─â dintr-o dat─â, a n─âv─âli. Lat. irrumpe (sec. XIX), adaptat la conjugarea lui ru(m)pe. Part. nu se folose╚Öte. ÔÇô Der. irup╚Ťi(un)e, s. f., din fr. irruption.
A IR├ÜPE ir├║p intranz. 1) (despre ac╚Ťiuni, st─âri, fenomene ale naturii etc.) A ├«ncepe brusc ╚Öi cu violen╚Ť─â; a se st├órni; a izbucni; a se dezl─ân╚Ťui; a se declan╚Öa. 2) (despre lichide, aburi, gaze) A ie╚Öi cu putere printr-o deschiz─âtur─â ├«ngust─â; a ╚Ť├ó╚Öni; a izbucni. 3) (despre persoane) A intra cu violen╚Ť─â. 4) (despre ape curg─âtoare) A ie╚Öi din albie; a trece peste maluri; a se rev─ârsa; a deborda. /<lat. irrumpere[1]
*irúp, irúpt, a irúpe v. intr. (lat. irrúmpere. V. rup). Năvălesc (invadez) subit și violent.
IRUPE vb. a erupe, a izbucni, a n─âv─âli, a r─âbufni, a ╚Ť├«╚Öni, (reg.) a n─âs─âdi, (prin Olt. ╚Öi Ban.) a bui, (Transilv.) a bujdi, (prin Olt.) a bu╚Öni, (Transilv. ╚Öi Mold.) a buti. (Petrolul ~ din p─âm├«nt.)

Irumpe dex online | sinonim

Irumpe definitie

Intrare: irupe
irupe verb grupa a III-a conjugarea a XI-a
irumpe verb grupa a III-a conjugarea a XI-a