ÍPSOS s. n. Praf alb obținut prin deshidratarea totală sau parțială a ghipsului măcinat și încălzit în fierbătoare speciale, folosit ca liant. – Din ngr. ghípsos.

ÍPSOS s. n. Praf alb obținut prin deshidratarea totală sau parțială a ghipsului măcinat și încălzit în fierbătoare speciale, folosit ca liant. – Din ngr. ghípsos.

ÍPSOS s. m. Praf alb, produs prin calcinarea ghipsului, care, amestecat cu apă, dă o pastă plastică, avînd proprietatea de a se întări repede în aer; se întrebuințează în sculptură, în arhitectură și în chirurgie. Bătrîni cu capete pleșuve, lustruite, cu ochelarii sprijiniți pe vîrful nasului, citeau gazete; în imobilitatea și tăcerea lor păreau a fi de ipsos. VLAHUȚĂ, O. A. III 117. La bolți, se disting niște olane dispuse simetric și îngropate cu ipsos în zid. ODOBESCU, S. II 216.

ípsos s. n.

ípsos s. n.

ÍPSOS s. v. ghips.

ípsos (-suri), s. n. – Praf alb obținut din ghips măcinat. – Mr. νipsu. Ngr. γύψος (Tiktin; Gáldi 203). Este dublet al lui ghips, s. n., din gr. prin intermediul germ. Gyps, și al lui gips, s. n. (ghips), probabil din cuvîntul anterior, cu influența pronunțării italienești gesso, datorită faptului că meseriașii care se ocupau de ipsos au fost aproape întotdeauna italieni (după DAR, gips reprezintă fr. gypse). – Der. ipsosi, vb. (a lucra în ipsos); ipsosar, s. m. (vînzător de ipsos).

ÍPSOS n. Material liant, obținut prin deshidratarea ghipsului, având diverse întrebuințări (în construcții, sculptură, medicină etc.). /<ngr. gipsos

ipsos n. ghips ars: statuete de ipsos. [Gr. mod.].

ípsos n., pl. urĭ (ngr. gýpsos, gips). Ghips, chit, maĭ ales vorbind de cel amestecat cu unt-de-lemn saŭ cu petrol și întrebuințat la lipit geamurile la ferestre.

IPSOS s. (MIN.) ghips, (înv.) plastru. (Statuetă de ~.)

IPSOS, oraș antic în Frigia (Turcia), la NV de orașul Akșehir. Aici, într-o bătălie decisivă (301 î. Hr.). generalii Lisimah și Seleucos I l-au înfrânt pe Antigonos Monophthalmos.