Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru ipostas

IPOSTÁS s. n. v. ipostază.
IPOST├üZ─é, ipostaze, s. f. Stare, situa╚Ťie ├«n care se g─âse╚Öte cineva sau ceva; aspect, ├«nf─â╚Ťi╚Öare, chip. [Var.: (├«nv.) ipost├ís s. n.] ÔÇô Din fr. hypostase.
IPOSTÁS s. n. v. ipostază.
IPOST├üZ─é, ipostaze, s. f. Stare, situa╚Ťie ├«n care se g─âse╚Öte cineva sau ceva; aspect, ├«nf─â╚Ťi╚Öare, chip. [Var.: (├«nv.) ipost├ís s. n.] ÔÇô Din fr. hypostase.
IPOSTÁS s. n. v. ipostază.
IPOST├üZ─é, ipostaze, s. f. (Livresc) Stare, situa╚Ťie ├«n care se g─âse╚Öte cineva; aspect, ├«nf─â╚Ťi╚Öare. Ar fi avut prilejul, rar ├«n vremea lui, s─â-╚Öi vad─â ├«ntr-o singur─â clip─â iubita ├«n ipostaza oric─ârei v├«rste ar fi dorit. CAMIL PETRESCU, O. II 83. Eu trec din traiul monoton ├Än alt─â ipostaz─â. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 68. ÔÇô Variant─â: ipost├ís (IBR─éILEANU, SP. CR. 15) s. n.
!ipostáză (-pos-ta-/-po-sta-) s. f., g.-d. art. ipostázei; pl. ipostáze
ipost├íz─â (situa╚Ťie, ├«nf─â╚Ťi╚Öare) s. f. (sil. mf. -sta-), g.-d. art. ipost├ízei; pl. ipost├íze
IPOST├üZ─é s. 1. v. aspect. 2. v. situa╚Ťie. 3. v. ├«mprejurare.
IPOSTÁS s.n. v. ipostază.
IPOST├üZ─é s.f. 1. (La Platon) Fiecare dintre cele trei substan╚Ťe spirituale (individul ÔÇô unul, intelectul ╚Öi sufletul) care ├«mpreun─â cu materia constituie lumea inteligibil─â. ÔÖŽ (├Än teologia cre╚Ötin─â) Fiecare entitate a trinit─â╚Ťii. 2. (Gram.) Schimbare a categoriei gramaticale. 3. Stare, situa╚Ťie ├«n care se g─âse╚Öte cineva; aspect, ├«nf─â╚Ťi╚Öare. [Var. ipostas s.n. / < fr. hypostase, cf. gr. hypostasis ÔÇô ╚Ťinere].
IPOST├üZ─é s. f. 1. stare, situa╚Ťie ├«n care se g─âse╚Öte cineva; aspect, ├«nf─â╚Ťi╚Öare. 2. (la Plotin) fiecare dintre treptele ierarhice ale principiului divin. 3. (├«n teologia cre╚Ötin─â) fiecare entitate a trinit─â╚Ťii. (< fr. hypostase)
ipost├ís (-suri), s. n. ÔÇô Stare, situa╚Ťie; aspect, ├«nf─â╚Ťi╚Öare. Gr. ߯ŤǤî¤â¤ä╬▒¤â╬╣¤é (sec. XVIII). Este dublet al lui hipostaz─â, s. f., din fr., care l-a ├«nlocuit complet (DAR; G├íldi 202).
IPOST├üZ─é ~e f. Stare sau situa╚Ťie ├«n care se g─âse╚Öte cineva. [Sil. -po-sta-] /<sl. ipostas, ngr. hypostasis
ipostas n. substan╚Ť─â, persoan─â: D-zeu are trei ipostase ╚Öi o singur─â natur─â.
*ipost├íz─â f., pl. e (vgr. ß┐żyp├│stasis, ce─şa ce e dedesupt, temelie, sediment, fiin╚Ť─â, persoan─â). Med. Sediment, depozit (de ex., ├«n urin─â). Teol. Fiin╚Ť─â, persoan─â. ÔÇô Vech─ş ipost├ís, n., pl. ur─ş ╚Öi e (ngr.). V. stat 1.
IPOSTAZ─é s. 1. aspect, chip, imagine, ├«nf─â╚Ťi╚Öare, turnur─â. (Sub ce ~ se prezint─â lucrurile?) 2. caz, circumstan╚Ť─â, condi╚Ťie, conjunctur─â, ├«mprejurare, postur─â, pozi╚Ťie, situa╚Ťie, stare, (├«nv.) ├«ncunjurare, peristas, prilejire, stat, ├«mprejur-stare, (fig.) context. (├Än aceast─â ~...) 3. circumstan╚Ť─â, ├«mprejurare, moment, ocazie, prilej, situa╚Ťie. (O ~ nimerit─â.)
IPOST├üS (< fr.) s. n. Persoan─â ÔÖŽ (├«n cre╚Ötinism) Fiecare dintre persoanele Sfintei Treimi (Tat─âl, Fiul ╚Öi Duhul Sf├ónt), av├ónd o esen╚Ť─â comun─â, dar atribute personale distincte.
ipostaz─â, ipostaze s. f. 1. Stare, situa╚Ťie ├«n care se g─âse╚Öte cineva; aspect, ├«nf─â╚Ťi╚Öare, chip; p. ext. faz─â. 2. (├Än neoplatonism, la pl.) Trepte ierarhice ale principiului divin. 3. (├Än cre╚Ötinism, ├«n forma ipostas) Fiecare dintre cele trei persoane: Tat─âl, Fiul ╚Öi Sf├óntul Duh, sub care este ├«nf─â╚Ťi╚Öat Dumnezeu. [Var.: ipost├ís s. n.] ÔÇô Din gr. ipostasis, sl. ipostas─ş.

Ipostas dex online | sinonim

Ipostas definitie

Intrare: ipostaz─â
ipostaz─â substantiv feminin
  • silabisire: -sta-
ipostas