Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

10 defini╚Ťii pentru ipochimen

IPOCH├ŹMEN, ipochimeni, s. n. (├Änv. ╚Öi fam.; azi ir.) Persoan─â, individ, ins. [Acc. ╚Öi: ipochim├ęn] ÔÇô Din ngr. ipok├şmenon.
IPOCH├ŹMEN, ipochimeni, s. m. (├Änv.; azi ir.) Persoan─â, individ, ins. [Acc. ╚Öi: ipochim├ęn] ÔÇô Din ngr. ipok├şmenon.
IPOCH├ŹMEN, ipochimeni, s. m. (├Änvechit, azi numai ironic) Persoan─â, personaj, ins, individ. Iat─â ce ipochimen de amic ├«╚Öi g─âsise ceasul r─âu s─â-i scoat─â ├«n cale. C. PETRESCU, A. R. 11. Fire╚Öte c─â, dup─â potriva ipochimenilor, n-are s─â-╚Ťi fie osteneala degeaba... Ai ├«n╚Ťeles? CARAGIALE, P. 100. Ah, scumpa mea cucoan─â Chiri╚Ť─â h─âi!... crede-m─â c─â de c├«nd s├«nt ├«n lume n-am ├«nt├«lnit un ipochimen at├«t de nostim ca mata. ALECSANDRI, T. I 200. ÔÇô Pl. ╚Öi: ipochimene (ALECSANDRI, T. 1234) s. n.
ipoch├şmen (├«nv., fam.) s. m., pl. ipoch├şmeni
ipoch├şmen s. m., pl. ipoch├şmeni
IPOCH├ŹMEN s. v. chip, fa╚Ť─â, figur─â, individ, ins, om, persoan─â.
ipoch├şmen (ipoch├şmeni), s. m. ÔÇô Persoan─â, individ. ÔÇô Mr. ipuchimen. Ngr. ߯ŤÇ╬┐¤░╬Á╬»╬╝╬Á╬Ż╬┐╬Ż (DAR; G├íldi 200). Sec. XVIII, ├«nv.
ipochimen n. 1. persoan─â: cuno╚Öti tu pe ipochimenele ce locuiesc ├«n mahalaua Izvorului? FIL.; 2. (familiar ╚Öi ironic) personaj: nÔÇÖam ├«nt├ólnit un ipochimen at├ót de nostim ca mata AL. [Gr. mod.].
ipoch├şmen n., pl. e (ngr. ipokimenon, sub─şect, persoan─â, ob─şect. V. pro-chimen). Vech─ş. Personagi┼ş, persoan─â. Az─ş. Iron. Tip, individ: cine e acest ipochimen? V. pramatie.
ipochimen s. v. CHIP. FAȚĂ. FIGURĂ. INDIVID. INS. OM. PERSOANĂ.

Ipochimen dex online | sinonim

Ipochimen definitie

Intrare: ipochimen
ipochimen substantiv masculin
Intrare: ipochimen
ipochimen