ioachim m. numele vechiului taler german: cheltuind mai mult de 70.000 ioachimi BĂLC. [V. taler].

Ioachim m. 1. rege din Iuda, căzu în mâinile Iui Nabucodonosor (sec. VIII a. Cr.); 2. (St.), părintele sfintei Fecioare.

ioáchim și ioachím (oa dift.) m. V. taler 1.

1) táler m. (germ. thaler, vechĭ Ioachimsthaler, taler bătut în valea sfîntuluĭ Ioachim, în Bohemia. V. dolar). O veche monetă austriacă de argint (sec. 17-18 și maĭ încoace) în valoare de 133 de banĭ apoĭ de 52, apoĭ de 40 de așpri. (La 1600 trebuĭaŭ 80 de bănuțĭ noĭ de argint p. un taler. Ĭorga, Negoț, 219). Se numea și ioachim. În Germania, pînă după războĭu mondial, pĭesa de treĭ mărcĭ (3 fr. 75).

CRĂCIUN, Ioachim (1898-1971, n. Dîrlos, jud. Sibiu), istoric și bibliolog român. Prof. univ. la Cluj. Teoretician și fondator al bibliologiei ca disciplină științifică în învățământul superior. Autor al unor importante bibliografii și biografii.

IOACHIM, Grigore L. (1906-1979, n. Borca, jud. Neamț), inginer român. M. coresp. al Acad. (1963); prof. univ. la București. Lucrări în domeniul exploatării zăcămintelor de petrol și gaze (a introdus în tehnica mondială pompajul combinat cu erupția artificială; a inventat o metodă de stingere și captare a gazelor la sondele incendiate etc.).

IOACHIM DE FLORA (Gioacchino da Fióre) (c. 1130-1202), călugăr și teolog italian. Membru al Ordinului Cistercienilor. A susținut că domnia Sfântului Duh va urma celei a Fiului, care, la rându-i, i-a succedat Tatălui. Doctrina sa a folosit celor ce luptau contra abuzurilor Bisericii („Liber Concordiae Veteris et Novi Testamenti”, „Expositio in Apocalypsim”).

IOACHIM bibl., ebr. Jehŏjakim. I. 1. Oachim act.; Iochim, dobr. (RI XI 210). 2. Iachim (Dm; Ștef; Ur XXII 382; 17 B II 28, 357); -escu (Ștef). 3. Cu afer., Achim (RS 20); + -ie; Alimie, (Mar). 4. Achimian (Puc). II. 1. *Iechim; -ăuți (Ștef). 2. Ichim, act.; -eni, -ești ss. 3. Echim (Bir IV; Isp I²; Tec I; Sd IV 38, XI 54 și XVI 182; Mar). 4. Echemeț (Mar). 5. Cu afer. Chima (17 B I 169 și III 586; Met 303; P¹¹; Chimu, -l și Chimoae (Paș); Chimel (Tel 58). III. 1. *Oahim. 2. Ohim (Mar). 3. Prob. Văchim, Dijmărescu, 1765 (AO XIX 100) ca Iuvon < Ion. 4. Cf. și tema Chin < Chim < Ioachim, ca Aftene < Eftemie și Antin < Antim: Chinu diacon (17 B II 225); China, Al., 1871 (L PI. 354); Chin/ea fam. și munte (Ard); -escu (IS 282). 5. cf. Chiuie, V. (IS 281).

Ioachim, soțul sfintei Ana și tatăl Fecioarei Maria. Se trăgea din neamul împărătesc al lui David, din seminția lui Iuda. Se mai numea și Matei-Levi. Este sărbătorit la 9 septembrie.