Dicționare ale limbii române

2 intrări

17 definiții pentru invită

INVITÁ, invít, vb. I. Tranz. A ruga pe cineva să se prezinte undeva sau să participe la ceva; a chema; a convoca; a pofti. ♦ A soma. Te invit să ieși. – Din fr. inviter, lat. invitare.
INVITÁ, invít, vb. I. Tranz. A ruga pe cineva să se prezinte undeva sau să participe la ceva; a chema; a convoca; a pofti. ♦ A soma. Te invit să ieși. – Din fr. inviter, lat. invitare.
INVITÁ, invít, vb. I. Tranz. A ruga (pe cineva) să se prezinte undeva sau să asiste, să participe la ceva; a chema, a convoca; a pofti, a îmbia. Mă întreb dacă a fost nuntă ori cumetrie de la care dumneata să lipsești. – Ba aș păcătui dacă n-aș recunoaște că totdeauna am fost invitat. SADOVEANU, P. M. 23. Îmi dai voie să te poftesc oleacă în casă și să te invit la un pahar cu apă și la o dulceață? C. PETRESCU, Î. II 167. Invită-i să vie aice ca să parlamentăm împreună. ALECSANDRI, T. I 249. ♦ A soma. Te invit să taci.
invitá (a ~) vb., ind. prez. 3 invítă
invitá vb., ind. prez. 1 sg. invít, 3 sg. și pl. invítă
INVITÁ vb. 1. v. chema. 2. a (se) îmbia, a (se) pofti, (grecism înv.) a (se) proscalisi. (Se ~ unul pe altul la petrecere.) 3. v. pofti. 4. a chema, a convoca, (înv., în Transilv. și Ban.) a conchema. (I-a ~ la direcție, la poliție.) 5. v. provoca. 6. v. cita. 7. v. soma.
INVITÁ vb. I. tr. A pofti; a chema. ♦ A chema insistent, a soma. [P.i. invít. / < fr. inviter, it., lat. invitare].
INVÍTĂ s.f. (La jocul de cărți, la scrimă) Deschidere. [< fr. invite].
INVITÁ vb. tr. a ruga pe cineva să se prezinte undeva sau să participe la ceva; a pofti; a chema, a convoca. (< fr. inviter, lat. invitare)
INVÍTĂ s. f. (la jocul de cărți, la scrimă) deschidere. (< fr. invite)
A INVITÁ invít tranz. 1) (persoane) A chema în mod politicos; a solicita printr-o invitație; a pofti. 2) fig. (persoane) A impune în mod categoric și insistent; a obliga prin amenințare; a soma. /<fr. inviter, lat. invitare
invità v. 1. a pofti, a ruga să vie, să asiste la: a invita la masă; 2. a îndemna ușor la ceva: vă invit a tăcea.
*invít, a v. tr. (lat. invíto, -áre. V. învit). Chem, rog să vie, poftesc: a invita pe cineva la masă, la dans. Rog cu aeru de a porunci: a fost invitat să ĭasă din sală. V. refl. A te invita tu singur la masa unuĭ amic, a veni nechemat la masa luĭ.
INVITA vb. 1. a chema, a pofti. (I-a ~ să meargă la el.) 2. a (se) îmbia, a (se) pofti, (grecism înv.) a (se) proscalisi. (Se ~ unul pe altul la petrecere.) 3. a pofti, a ruga, a solicita. (Îl ~ să intre.) 4. a chema, a convoca, (înv., în Transilv. și Ban.) a conchema. (I-a ~ la direcție, la miliție.) 5. a chema, a provoca, (înv.) a provocarisi. (Îl ~ la luptă.) 6. (JUR.) a chema, a cita, (înv., în Transilv.) a soroci. (L-a ~ în fața instanței.) 7. a soma. (Te ~ să-ți vezi de treabă.)
INVITA MINERVA (lat.) în ciuda Minervei – Horațiu, „Ars poetica”, 385. Expresie ironică la adresa artiștilor fără talent.
a invita (pe cineva) la dans expr. (pol.) a ancheta (pe cineva).
a invita la un interval expr. (intl.) a provoca la duel / la bătaie pentru stabilirea ierarhiei dintr-un grup de infractori pe criteriul forței fizice.

Invită dex online | sinonim

Invită definitie

Intrare: invita
invita verb grupa I conjugarea I
Intrare: invită
invită