Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru invidiere

INVIDI├ü, invidiez, vb. I. Tranz. 1. A fi st─âp├ónit de invidie fa╚Ť─â de cineva, a privi cu invidie pe cineva sau reu╚Öita, bun─âstarea, calit─â╚Ťile altuia; a pizmui. 2. A dori, a r├óvni, a pofti ceva ce apar╚Ťine altuia. [Pr.: -di-a] ÔÇô Din it. invidiare.
INVIDI├ëRE s. f. Faptul de a invidia. [Pr.: -di-e-] ÔÇô V. invidia.
INVIDI├ü, invidiez, vb. I. Tranz. 1. A fi st─âp├ónit de invidie fa╚Ť─â de cineva, a privi cu invidie pe cineva sau reu╚Öita, bun─âstarea, calit─â╚Ťile altuia; a pizmui. 2. A dori, a r├óvni, a pofti ceva ce apar╚Ťine altuia. [Pr.: -di-a] ÔÇô Din it. invidiare.
INVIDI├ëRE, invidieri, s. f. Faptul de a invidia. [Pr.: -di-e-] ÔÇô V. invidia.
INVIDI├ü, invidiez, vb. I. Tranz. A privi cu invidie pe cineva sau reu╚Öita, fericirea, calit─â╚Ťile altuia; a pizmui. Nu vrea s─â piard─â favoarea, pentru care era invidiat, de a fi ├«n fiecare zi ├«n preajma ei. CAMIL PETRESCU, O. II 112. Ofteaz─â luni ├«ntregi c─â nu-╚Öi pot ├«nchiria casele ╚Öi invidiaz─â pe to╚Ťi cei ce se mut─â. IBR─éILEANU, SP. CR. 242. ÔŚŐ Refl. reciproc. ├Äi vezi cum trec, cum se salut─â, cum se invidiaz─â. C. PETRESCU, C. V. 164. ÔÖŽ A r├«vni, a jindui, a dori ceva ce apar╚Ťine altuia. Ceea ce invidiez eu la tine... este modestia. CARAGIALE, O. III 215. Curtezanii... invidiau pozi╚Ťiunea ╚Öi favorul ├«n care ├«l videau. NEGRUZZI, S. I 107. ÔÇô Pronun╚Ťat: -di-a.
invidi├í (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 invidi├íz─â, 1 pl. invidi├ęm (-di-em); conj. prez. 3 s─â invidi├ęze; ger. invidi├şnd (di-ind)
invidi├ęre (-di-e-) s. f., g.-d. art. invidi├ęrii
invidi├í vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. invidi├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. invidi├íz─â, 1 pl. invidi├ęm (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. invidi├ęze; ger. invidi├şnd (sil. -di-ind)
invidi├ęre s. f. (sil. -di-e-), g.-d. art. invidi├ęrii
INVIDIÁ vb. a pizmui, (înv.) a bănui, a deochea, a nenăvidi, a pizmi, a râvni, a răpști, a zavistui.
INVIDI├ü vb. I. tr. A privi cu invidie pe cineva; a pizmui. ÔÖŽ A r├óvni, a dori ceva str─âin. [Pron. -di-a, p.i. 3,6 -iaz─â, ger. -iind. / < it. invidiare].
INVIDI├ëRE s.f. Ac╚Ťiunea, faptul de a invidia. [< invidia].
INVIDI├ü vb. tr. a privi cu invidie pe cineva; a pizmui. ÔŚŐ a r├óvni, a dori ceva str─âin. (< it. invidiare)
A INVIDI├ü ~├ęz tranz. 1) (persoane) A trata cu invidie; a pizmui. 2) (lucruri, calit─â╚Ťi str─âine) A dori foarte mult, inten╚Ťion├ónd s─â posede. [Sil. -di-a] /Din invidie
A SE INVIDI├ü pers. 3 se ~├íz─â intranz. A se afla ├«n rela╚Ťii de invidie (unul cu altul); a se pizmui. /Din invidie
invidià v. a pizmui.
*invidi├ęz v. tr. (it. invidiare; fr. envier). M─ş-e c─şud─â pe altu c─â e fericit, pizmu─şesc: omu de omenie nu invidiaz─â pe nimen─ş. Doresc, r├«vnesc, poftesc: a invidia puterea.
INVIDIA vb. a pizmui, (înv.) a bănui, a deochea, a nenăvidi, a pizmi, a rîvni, a răpști, a zavistui.
INVIDIA GLORIAE COMES (lat.) pizma este ├«nso╚Ťitoarea gloriei ÔÇô Cornelius Nepos, ÔÇ×ChabriasÔÇŁ, III, 3.
SESE EXCRUCIAT, QUI BEATIS INVIDET (lat.) se chinuie singur cine invidiaz─â pe cei ferici╚Ťi ÔÇô Petroniu, ÔÇ×SatyriconÔÇŁ, 28, 3.

Invidiere dex online | sinonim

Invidiere definitie

Intrare: invidia
invidia verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -di-a
Intrare: invidiere
invidiere substantiv feminin
  • silabisire: -di-e-