INVESTÍȚIE, investiții, s. f. 1. Plasare de capitaluri în întreprinderi industriale, agricole, comerciale etc., cu scopul obținerii de profituri; (concr.) capitalul plasat. 2. Alocare (de către stat) a unei sume și a altor mijloace materiale pentru crearea de noi fonduri fixe, pentru lărgirea, reutilarea și modernizarea celor existente; (concr.) suma alocată, fondurile alocate. [Var.: investițiúne s. f.] – Din germ. Investion, rus. investițiia.

INVESTIȚIÚNE s. f. v. investiție.

INVESTÍȚIE, investiții, s. f. 1. Plasare de capitaluri în întreprinderi industriale, agricole, comerciale etc., cu scopul obținerii de profituri; (concr.) capitalul plasat. 2. Alocare (de către stat) a unei sume și a altor mijloace materiale pentru crearea de noi fonduri fixe, pentru lărgirea, reutilarea și modernizarea celor existente; (concr.) suma alocată, fondurile alocate. [Var.: investițiúne s. f.] – Din germ. Investion, rus. investițiia.

INVESTIȚIÚNE s. f. v. investiție.

INVESTÍȚIE, investiții, s. f. Plasare, alocare de fonduri într-o întreprindere; (concretizat) sumă de bani, fond investit într-o întreprindere. ◊ Investiții capitale = fonduri destinate marilor construcții sau utilării întreprinderilor cu noi mașini. Fond de investiție v. fond.

investíție (capital plasat) (-ți-e) s. f., art. investíția (-ți-a), g.-d. art. investíției; pl. investíții, art. investíțiile (-ți-i-)

investíție s. f. (sil. -ți-e), art. investíția (sil. -ți-a), g.-d. art. investíției; pl. investíții, art. investíțiile (sil. -ți-i-)

INVESTÍȚIE s.f. Plasare de fonduri într-o întreprindere; fondul plasat. [Gen. -iei, var. investițiune, învestiție s.f. / cf. germ. Investition].

INVESTIȚIÚNE s.f. v. investiție.

INVESTÍȚIE s. f. 1. plasare de capital într-o întreprindere; capitalul plasat. 2. (psih.) faptul de a încărca cu o anumită cantitate de energie psihică o reprezentare, un obiect etc. (< germ. Investition, rus. investițiia)

INVESTÍȚIE ~i f. ec. 1) Plasament de capital pe termen lung (în industrie, agricultură, comerț etc.). 2) Alocație de stat acordată unei întreprinderi pentru crearea de noi fonduri fixe sau pentru reutilarea celor existente. [G.-D. investiției; Sil. -ți-e] /<germ. Investition

BANCA EUROPEANĂ DE INVESTIȚII (Banque Européene d’investissement/ European Investment Bank; B.E.I.), instituție bancară a Comunității Economice Europene, cu sediul la Luxemburg, înființată în 1958, pentru finanțarea proiectelor de dezvoltare a țărilor membre, precum și a altor țări.

INVESTÍȚIE (< germ., rus.) s. f. Acțiunea de a investi. ◊ Alocarea de resurse în scopul obținerii în viitor a unor venituri sau a altor efecte utile. O i. poate fi concretizată în achiziționarea bunurilor de capital (clădiri, utilaje, echipamente etc.) în vederea producerii de bunuri și servicii pentru consumul viitor (i. îm capital) sau în cumpărarea de titluri de valoare (acțiuni, obligațiuni, bonuri de tezaur etc.) în scopul exclusiv de profit (i. financiară). ◊ I. externă = plasarea de capital în acțiuni economice din străinătate; poate fi directă (constă în constituirea de obiecte economice controlate de investitorul străin) și de portofoliu (cumpărarea de acțiuni și obligațiuni, fără implicarea investitorului în conducerea societăților emitente, în scopul obținerii unui venit net, îndeosebi din operațiuni speculative) și sub alte forme (ex. acordarea de credite, leasing financiar etc.). ◊ Bancă de i. = tip de bancă de afaceri care asigură resurse financiare pentru întreprinderi industriale prin cumpărarea de la acestea a unor pachete mari de acțiuni, care sunt vândute ulterior, în pachete mai mici, către investitori interesați; de asemenea, acordă și consultanță specializată în domeniul afacerilor. ◊ Club de i. = asociație de persoane fizice, cu caracter închis, care plasează resursele financiare ale membrilor săi în titluri financiare tranzacționate la bursa de valori mobiliare; printr-un management profesional al i. financiare se reduce riscul unor pierderi mai mari pentru membrii clubului, față de alternativa efectuării i. în mod individual. ◊ Companie (trust) de i. = companie care investește resursele financiare, procurate de la acționarii săi, în cumpărarea unui portofoliu diversificat de titluri financiare, în vederea obținerii unui venit (dividend și diferențe favorabile de curs al acțiunilor). ◊ Multiplicator al investiției = coeficient (notat cu K) care reliefează influența cheltuielilor pentru investițiile nete asupra creșterii venitului național, respectiv venitul național crește cu o mărime de K ori mai mare față de sporul de i. nete. ◊ Portofoliu de i. = totalitatea tipurilor de titluri financiare deținute de un investitor individual sau instituțional. ◊ Societate de i. = instituție de intermediere financiară care are ca obiect de activitate mobilizarea resurselor financiare disponibile de la persoane fizice și juridice și plasarea lor în valori mobiliare.