Definiția cu ID-ul 676055:
*inventár n., pl. e, și
riÅ n. (lat. inventarium, d. in-vehire, -ventum, a găsi, a descoperi). Descriere amănunÈ›ită a uneÄ averÄ (mobile, alte obÄecte, titlurÄ, hîrtiÄ È™. a.): inventariu uneÄ succesiunÄ. Evaluare scrisă a mărfurilor È™i altor valorÄ dintr’o prăvălie pentru constatarea cîștiguluÄ È™i perderiÄ: negustoru e obligat să-骀 facă inventaru cel puÈ›in o dată pe an. Instrumentar: inventar agricol. BeneficiÅ de inventar, facultate pe care o are un moÈ™tenitor de a nu plăti datoriile succesiuniÄ de cît pînă la concurenÈ›a valoriÄ bunurilor pe care urmează să le primească. Fig. Supt beneficiÅ de inventar, cu rezerva de a verifica.
Inventariu dex online | sinonim
Inventariu definitie