Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru invectivare

INVECTIV├ü, invectivez, vb. I. Tranz. (Rar) A spune invective la adresa cuiva; a insulta. ÔÇô Din fr. invectiver.
INVECTIV├üRE, invectiv─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a invectiva ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. invectiva.
INVECTIV├ü, invectivez, vb. I. Tranz. A spune invective la adresa cuiva; a insulta. ÔÇô Din fr. invectiver.
INVECTIV├üRE, invectiv─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a invectiva ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. invectiva.
INVECTIV├ü, invectivez, vb. I. Tranz. (Fran╚Ťuzism rar) A adresa cuiva invective, a oc─âr├«. To╚Ťi s-au gr─âbit a critica... invectiv├«nd pe bietul autor ├«n toate felurile. MACEDONSKI, O. IV 77.
invectivá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 invectiveáză
invectiv├í vb., ind. prez. 1 sg. invectiv├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. invective├íz─â
invectiváre s. f., pl. invectivări
INVECTIVÁ vb. v. insulta, înjura, jigni, ocărî, ofensa, ultragia.
INVECTIVÁ vb. I. tr. (Rar) A spune invective la adresa cuiva; a insulta. [< fr. invectiver].
INVECTIV├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a invectiva. [< invectiva].
INVECTIVÁ vb. tr. a spune invective la adresa cuiva. (< fr. invectiver)
A INVECTIV├ü ~├ęz tranz. livr. A trata cu invective. /<fr. invectiver
*invectiv├ęz v. intr. (d. invectiv─â; fr. -iver). Arunc invective: a invectiva contra vi╚Ťiulu─ş. V. tr. Oc─âr─âsc ├«n public: a invectiva pe cineva.
invectiva vb. v. INSULTA. ÎNJURA. JIGNI. OCĂRÎ. OFENSA. ULTRAGIA.

Invectivare dex online | sinonim

Invectivare definitie

Intrare: invectiva
invectiva verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: invectivare
invectivare substantiv feminin