INVECTIVÁ, invectivez, vb. I. Tranz. (Rar) A spune invective la adresa cuiva; a insulta. – Din fr. invectiver.

INVECTIVÁRE, invectivări, s. f. Acțiunea de a invectiva și rezultatul ei. – V. invectiva.

INVECTIVÁ, invectivez, vb. I. Tranz. A spune invective la adresa cuiva; a insulta. – Din fr. invectiver.

INVECTIVÁRE, invectivări, s. f. Acțiunea de a invectiva și rezultatul ei. – V. invectiva.

INVECTIVÁ, invectivez, vb. I. Tranz. (Franțuzism rar) A adresa cuiva invective, a ocărî. Toți s-au grăbit a critica... invectivînd pe bietul autor în toate felurile. MACEDONSKI, O. IV 77.

invectivá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 invectiveáză

invectivá vb., ind. prez. 1 sg. invectivéz, 3 sg. și pl. invectiveáză

invectiváre s. f., pl. invectivări

INVECTIVÁ vb. v. insulta, înjura, jigni, ocărî, ofensa, ultragia.

INVECTIVÁ vb. I. tr. (Rar) A spune invective la adresa cuiva; a insulta. [< fr. invectiver].

INVECTIVÁRE s.f. Acțiunea de a invectiva. [< invectiva].

INVECTIVÁ vb. tr. a spune invective la adresa cuiva. (< fr. invectiver)

A INVECTIVÁ ~éz tranz. livr. A trata cu invective. /<fr. invectiver

*invectivéz v. intr. (d. invectivă; fr. -iver). Arunc invective: a invectiva contra vițiuluĭ. V. tr. Ocărăsc în public: a invectiva pe cineva.

invectiva vb. v. INSULTA. ÎNJURA. JIGNI. OCĂRÎ. OFENSA. ULTRAGIA.