invectivare definitie

2 intrări

15 definiții pentru invectivare

INVECTIVÁ, invectivez, vb. I. Tranz. (Rar) A spune invective la adresa cuiva; a insulta. – Din fr. invectiver.
INVECTIVÁRE, invectivări, s. f. Acțiunea de a invectiva și rezultatul ei. – V. invectiva.
INVECTIVÁ, invectivez, vb. I. Tranz. A spune invective la adresa cuiva; a insulta. – Din fr. invectiver.
INVECTIVÁRE, invectivări, s. f. Acțiunea de a invectiva și rezultatul ei. – V. invectiva.
INVECTIVÁ, invectivez, vb. I. Tranz. (Franțuzism rar) A adresa cuiva invective, a ocărî. Toți s-au grăbit a critica... invectivînd pe bietul autor în toate felurile. MACEDONSKI, O. IV 77.
invectivá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 invectiveáză
invectivá vb., ind. prez. 1 sg. invectivéz, 3 sg. și pl. invectiveáză
invectiváre s. f., pl. invectivări
INVECTIVÁ vb. v. insulta, înjura, jigni, ocărî, ofensa, ultragia.
INVECTIVÁ vb. I. tr. (Rar) A spune invective la adresa cuiva; a insulta. [< fr. invectiver].
INVECTIVÁRE s.f. Acțiunea de a invectiva. [< invectiva].
INVECTIVÁ vb. tr. a spune invective la adresa cuiva. (< fr. invectiver)
A INVECTIVÁ ~éz tranz. livr. A trata cu invective. /<fr. invectiver
*invectivéz v. intr. (d. invectivă; fr. -iver). Arunc invective: a invectiva contra vițiuluĭ. V. tr. Ocărăsc în public: a invectiva pe cineva.
invectiva vb. v. INSULTA. ÎNJURA. JIGNI. OCĂRÎ. OFENSA. ULTRAGIA.

invectivare dex

Intrare: invectiva
invectiva verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: invectivare
invectivare substantiv feminin