23 definiții pentru invalidare
INVALIDÁ, invalidez, vb. I.
Tranz. (
Jur.) A constata și a declara nevalabile anumite acte de procedură; a declara nevalabilă alegerea membrilor organelor reprezentative sau împuternicirea delegaților la conferințe sau la congrese interne ori internaționale; a infirma. – Din
fr. invalider. INVALIDÁRE, invalidări, s. f. Acțiunea de
a invalida și rezultatul ei; anulare, infirmare. –
V. invalida. INVALIDÁ, invalidez, vb. I.
Tranz. (
Jur.) A constata și a declara nevalabile anumite acte de procedură; a declara nevalabilă alegerea membrilor organelor reprezentative sau împuternicirea delegaților la conferințe sau la congrese interne sau internaționale; a infirma. – Din
fr. invalider. INVALIDÁRE, invalidări, s. f. Acțiunea de
a invalida și rezultatul ei; anulare, infirmare. –
V. invalida. INVALIDÁ, invalidez, vb. I.
Tranz. A infirma, a nu confirma sau a nu recunoaște un act de procedură sau un mandat electiv declarînd aceste acte ca fiind lipsite de putere juridică.
INVALIDÁRE, invalidări, s. f. Acțiunea de
a invalida și rezultatul ei.
Cum găsești totodată invalidarea alegerii lui Maiorescu? ALECSANDRI, S. 99.
invalidá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
invalideáză invalidáre s. f.,
g.-d. art. invalidắrii; pl. invalidắri invalidá vb., ind. prez. 1 sg. invalidéz, 3 sg. și pl. invalideáză invalidáre s. f. validare INVALIDÁRE s. v. abrogare. INVALIDÁ vb. I. tr. A declara nul, a infirma (un act, o alegere etc.). [< fr.
invalider].
INVALIDÁRE s.f. Acțiunea de a invalida și rezultatul ei; infirmare, anulare. [<
invalida].
INVALIDÁ vb. tr. a declara nul; a infirma. (< fr.
invalider)
A INVALIDÁ ~éz tranz. (acte, mandate, legi, alegeri etc.) A considera ca fiind lipsit de validitate; a socoti nevalabil. /<fr. invalider invalidà v. a declara nul:
a invalida o alegere, un contract sau testament. *invalidațiúne f. (d.
invalidez; fr.
-átion).
Jur. Acțiunea de a invalida:
a invalida o alegere. Rezultatu eĭ. – Și
-áție, dar ob.
-áre. *invalidéz v. tr. (d.
invalid; fr.
invalider).
Jur. Fac invalid, anulez:
a invalida un testament, o alegere. INVALIDA vb. (JUR.) a abroga, a anula, a desființa, a infirma, a suprima, (pop.) a strica, (înv.) a surpa. (A ~ o lege, un act normativ.) INVALIDARE s. (JUR.) abrogare, anulare, desființare, infirmare, suprimare. (~ unui act normativ.) Invalidare dex online | sinonim
Invalidare definitie
Intrare: invalida
invalida verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: invalidare
invalidare substantiv feminin