invalidare definitie

2 intrări

23 definiții pentru invalidare

INVALIDÁ, invalidez, vb. I. Tranz. (Jur.) A constata și a declara nevalabile anumite acte de procedură; a declara nevalabilă alegerea membrilor organelor reprezentative sau împuternicirea delegaților la conferințe sau la congrese interne ori internaționale; a infirma. – Din fr. invalider.
INVALIDÁRE, invalidări, s. f. Acțiunea de a invalida și rezultatul ei; anulare, infirmare. – V. invalida.
INVALIDÁ, invalidez, vb. I. Tranz. (Jur.) A constata și a declara nevalabile anumite acte de procedură; a declara nevalabilă alegerea membrilor organelor reprezentative sau împuternicirea delegaților la conferințe sau la congrese interne sau internaționale; a infirma. – Din fr. invalider.
INVALIDÁRE, invalidări, s. f. Acțiunea de a invalida și rezultatul ei; anulare, infirmare. – V. invalida.
INVALIDÁ, invalidez, vb. I. Tranz. A infirma, a nu confirma sau a nu recunoaște un act de procedură sau un mandat electiv declarînd aceste acte ca fiind lipsite de putere juridică.
INVALIDÁRE, invalidări, s. f. Acțiunea de a invalida și rezultatul ei. Cum găsești totodată invalidarea alegerii lui Maiorescu? ALECSANDRI, S. 99.
invalidá (a ~) vb., ind. prez. 3 invalideáză
invalidáre s. f., g.-d. art. invalidắrii; pl. invalidắri
invalidá vb., ind. prez. 1 sg. invalidéz, 3 sg. și pl. invalideáză
invalidáre s. f. validare
INVALIDÁ vb. v. abroga.
INVALIDÁRE s. v. abrogare.
A invalida ≠ a valida
Invalidare ≠ validare
INVALIDÁ vb. I. tr. A declara nul, a infirma (un act, o alegere etc.). [< fr. invalider].
INVALIDÁRE s.f. Acțiunea de a invalida și rezultatul ei; infirmare, anulare. [< invalida].
INVALIDÁ vb. tr. a declara nul; a infirma. (< fr. invalider)
A INVALIDÁ ~éz tranz. (acte, mandate, legi, alegeri etc.) A considera ca fiind lipsit de validitate; a socoti nevalabil. /<fr. invalider
invalidà v. a declara nul: a invalida o alegere, un contract sau testament.
*invalidațiúne f. (d. invalidez; fr. -átion). Jur. Acțiunea de a invalida: a invalida o alegere. Rezultatu eĭ. – Și -áție, dar ob. -áre.
*invalidéz v. tr. (d. invalid; fr. invalider). Jur. Fac invalid, anulez: a invalida un testament, o alegere.
INVALIDA vb. (JUR.) a abroga, a anula, a desființa, a infirma, a suprima, (pop.) a strica, (înv.) a surpa. (A ~ o lege, un act normativ.)
INVALIDARE s. (JUR.) abrogare, anulare, desființare, infirmare, suprimare. (~ unui act normativ.)

invalidare dex

Intrare: invalida
invalida verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: invalidare
invalidare substantiv feminin