INUZITÁT, -Ă, inuzitați, -te, adj. (Rar) Care nu este întrebuințat, care nu se folosește; neîntrebuințat, neuzitat. – Din fr. inusité, lat. inusitatus.

INUZITÁT, -Ă, inuzitați, -te, adj. (Rar) Care nu este întrebuințat, care nu se folosește; neîntrebuințat, neuzitat. – Din fr. inusité, lat. inusitatus.

INUZITÁT, -Ă, inuzitați, -te, adj. (Franțuzism rar) Care nu se uzitează, nu se folosește, nu se întrebuințează; neuzitat. Procedeu inuzitat. Practici inuzitate.

!inuzitát (i-nu-/in-u-) adj. m., pl. inuzitáți; f. inuzitátă, pl. inuzitáte

inuzitát adj. m. (sil. mf. in-), pl. inuzitáți; f. sg. inuzitátă, pl. inuzitáte

INUZITÁT adj. v. nefolosit, neîntrebuințat, neutilizat, neuzitat.

Inuzitat ≠ uzitat

INUZITÁT, -Ă adj. (Rar) Care nu se folosește, nu se întrebuințează; neobișnuit; neuzitat. [Cf. fr. inusité].

INUZITÁT, -Ă adj. care nu se folosește; neobișnuit; neuzitat. (< fr. inusité)

*inuzitát, -ă adj. (lat. in-usitatus). Care nu e uzitat, neîntrebuințat, neobișnuit: vorbe inuzitate astăzĭ.

inuzitat adj. v. NEFOLOSIT. NEÎNTREBUINȚAT. NEUZITAT.