INTUITÍV, -Ă, intuitivi, -e, adj. Care se bazează pe intuiție, pe cunoașterea nemijlocită a realității prin observarea directă a obiectelor sau fenomenelor. ◊ Metodă intuitivă = metodă folosită în pedagogie, care îmbină prezentarea teoretică a problemelor cu observarea directă a obiectelor sau fenomenelor. [Pr.: -tu-i-] – Din fr. intuitif, it. intuitivo.

INTUITÍV, -Ă, intuitivi, -e, adj. Care se bazează pe intuiție, pe cunoașterea nemijlocită a realității prin observarea directă a obiectelor sau fenomenelor. ◊ Metodă intuitivă = metodă folosită în pedagogie, care îmbină prezentarea teoretică a problemelor cu observarea directă a obiectelor sau fenomenelor. [Pr.: -tu-i-] – Din fr. intuitif, it. intuitivo.

INTUITÍV, -Ă, intuitivi, -e, adj. Care se bazează pe cunoașterea nemijlocită a realității prin observarea directă a obiectelor sau fenomenelor. ◊ Metodă intuitivă = metodă folosită în pedagogie, care îmbină prezentarea teoretică a problemelor cu observarea directă a obiectelor sau fenomenelor.

intuitív (-tu-i-) adj. m., pl. intuitívi; f. intuitívă, pl. intuitíve

intuitív adj. m. (sil. -tu-i-), pl. intuitívi; f. sg. intuitívă, pl. intuitíve

INTUITÍV, -Ă adj. Bazat pe (făcut prin) intuiție. ◊ Metodă intuitivă = metodă care îmbină expunerea teoretică cu observarea directă a obiectelor sau fenomenelor. [Pron. -tu-i-. / cf. it. intuitivo, fr. intuitif].

INTUITÍV, -Ă adj. (despre cunoaștere, gândire) care procedează prin intuiție. ◊ metodă intuitivă = metodă care îmbină expunerea teoretică cu observarea directă a obiectelor sau fenomenelor. (< fr. intuitif)

INTUITÍV ~ă (~i, ~e) și adverbial (despre gânduri, idei, acțiuni etc.) Care este bazat pe intuiție; făcut prin intuiție. [Sil. -tu-i-] /<fr. intuitif

intuitiv a. care se percepe imediat: învățământ intuitiv.

*intuitív, -ă adj. (fr. intuitif, d. lat. intúitus, part. d. in-tuéri și tuéri, a privi. V. tutor). Care se pricepe pin intuițiune: învățămînt intuitiv. Adv. Pin intuițiune.