intrá (-ru, -át), vb. – 1. A trece dinafară înăuntru, a pătrunde. – 2. A încăpea. – 3. A adera, a se înscrie, a ajunge să facă parte dintr-o grupare. – 4. A se angaja într-o slujbă. – 5. (Înv.) A se asocia, a se însoți. – 6. A Începe, a se iniția o anumită perioadă de timp. – 7. A se apuca (să danseze, să joace etc.). – 8. La cărțile de joc, a-i veni cuiva cărți bune. – 9. A pătrunde, a străbate. – 10. A-și micșora un material dimensiunile la muierea în apă. – Mr., istr. întru, megl. antru. Lat. intrāre (Pușcariu 893; Candrea-Dens., 867; REW 4501; DAR), cf. it. intrare, fr. entrer, prov., sp., port. entrar. – Der. intrare, s. f. (acțiunea de a intra și rezultatul ei); intrător, adj. (înv., care intră); întrătură, s. f. (înv., intrare; nod în lemn).