INTROSPECTÍV, -Ă, introspectivi, -e, adj. Care se folosește de introspecție, bazat pe introspecție, care ține de introspecție, care se referă la introspecție. – Din fr. introspectif.

INTROSPECTÍV, -Ă, introspectivi, -e, adj. Care se folosește de introspecție, bazat pe introspecție, care ține de introspecție, care se referă la introspecție. – Din fr. introspectif.

INTROSPECTÍV, -Ă, introspectivi, -e, adj. Care se folosește de introspecție, bazat pe introspecție. Analiză introspectivă.

!introspectív (-tros-pec-/-tro-spec-) adj. m., pl. introspectívi; f. introspectívă, pl. introspectíve

introspectív adj. m. (sil. mf. -spec-), pl. introspectívi; f. sg. introspectívă, pl. introspectíve

INTROSPECTÍV, -Ă adj. Referitor la introspecție; bazat pe introspecție. [Cf. fr. introspectif].

INTROSPECTÍV, -Ă adj. bazat pe introspecție. (< fr. introspectif)

INTROSPECTÍV ~ă (~i, ~e) Care ține de introspecție; propriu introspecției. [Sil. in-tro-spec-] /<fr. introspectif