Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru intimidare

INTIMID├ü, intimidez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A face s─â devin─â sau a deveni timid; a insufla cuiva sau a sim╚Ťi team─â, fric─â; a (se) speria; a (se) ├«ncurca, a (se) z─âp─âci, a (se) f├óst├óci. ÔÇô Din fr. intimider.
INTIMID├üRE, intimid─âri, s. f. Faptul de a (se) intimida. ÔÇô V. intimida.
INTIMID├ü, intimidez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A face s─â devin─â sau a deveni timid, a insufla cuiva sau a sim╚Ťi team─â, fric─â; a (se) speria; a (se) ├«ncurca, a (se) z─âp─âci, a (se) f├óst├óci. ÔÇô Din fr. intimider.
INTIMID├üRE, intimid─âri, s. f. Faptul de a (se) intimida. ÔÇô V. intimida.
INTIMID├ü, intimidez, vb. I. Tranz. (Cu privire la o persoan─â) A face s─â devin─â timid, a insufla team─â; a speria, a ├«ncurca, a z─âp─âci. Frumuse╚Ťea ei... m─â intimida. GALACTION, O. I 98. Lini╚Ötea Anei ├«l intimida. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 122. ÔŚŐ Refl. Se intimideaz─â ├«naintea a tot ce e mare. C. PETRESCU, ├Ä. II 58.
INTIMID├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) intimida; ├«nfrico╚Öare.
intimidá (a ~) vb., ind. prez. 3 intimideáză
intimidáre s. f., g.-d. art. intimidắrii; pl. intimidắri
intimid├í vb., ind. prez. 1 sg. intimid├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. intimide├íz─â
intimidáre s. f., g.-d. art. intimidării; pl. intimidări
INTIMIDÁ vb. 1. v. fâstâci. 2. a (se) speria, (rar) a (se) timora. (Îl ~ greutatea rolului.)
INTIMIDÁRE s. 1. v. fâstâcire. 2. v. fâstâceală. 3. speriere, (rar) timorare. (~ cuiva.)
A (se) intimida Ôëá a (se) ├«mb─ârb─âta, a (se) ├«ncumeta, a ├«ndr─âzni, a (se) ├«ncuraja
INTIMIDÁ vb. I. tr., refl. A (se) speria; a (se) încurca, a (se) zăpăci. [< fr. intimider, cf. lat., it. intimidare].
INTIMID├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a intimida ╚Öi rezultatul ei; speriere, ├«nfrico╚Öare. [< intimida].
INTIMIDÁ vb. tr., refl. a (se) speria; a (se) încurca, a (se) zăpăci. (< fr. intimider)
A INTIMID├ü ~├ęz tranz. A face s─â se intimideze. /<fr. intimider
A SE INTIMID├ü m─â ~├ęz intranz. A deveni timid; a fi cuprins de un sentiment de ru╚Öine, de jen─â; a se sfii; a se ru╚Öina; a se jena; a se stingheri; a se st├ónjeni. /<fr. intimider
intimidà v. 1. a băga frică în cineva; 2. a se speria.
*intimid├ęz v. tr. (fr. intimider, d. timide, timid). Inspir fric─â (dar nu a╚Öa de mult cum se ├«n╚Ťelege pin ├«nfrico╚Öez): copii─ş sÔÇÖa┼ş intimidat c├«nd a┼ş v─âzut fa╚Ťa serioas─â a profesorulu─ş lor.
INTIMIDA vb. 1. a se fîstîci, a se încurca, a se zăpăci, (reg.) a se teșmeni, a se ului, (Transilv.) a se îngăimăci, (Olt., Munt. și Transilv.) a se rătuti, (fig.) a se pierde. (Ce te-ai ~ așa?) 2. a (se) speria, (rar) a (se) timora. (Îl ~ greutatea rolului.)
INTIMIDARE s. 1. fîstîceală, zăpăceală, (Olt.) rătuteală. (Stare de ~.) 2. speriere, (rar) timorare. (~ cuiva.)

Intimidare dex online | sinonim

Intimidare definitie

Intrare: intimida
intimida verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: intimidare
intimidare substantiv feminin