Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru intimare

INTIM├ü, intimez, vb. I. Tranz. (Jur.) 1. A notifica, a face cunoscut, a pune ├«n vedere. 2. A chema ├«n judecat─â, a cita ├«n fa╚Ťa unei instan╚Ťe superioare. ÔÇô Din fr. intimer, lat. intimare.
INTIM├üRE, intim─âri, s. f. (Jur.) Ac╚Ťiunea de a intima ╚Öi rezultatul ei; avertizare. ÔÇô V. intima.
INTIM├ü, intimez, vb. I. Tranz. (Jur.) 1. A notifica, a face cunoscut, a pune ├«n vedere. 2. A chema ├«n judecat─â, a cita ├«n fa╚Ťa unei instan╚Ťe superioare. ÔÇô Din fr. intimer, lat. intimare.
INTIM├üRE, intim─âri, s. f. (Jur.) Ac╚Ťiunea de a intima ╚Öi rezultatul ei; avertizare. ÔÇô V. intima.
intimá (a ~) vb., ind. prez. 3 intimeáză
intim├í vb., ind. prez. 1 sg. intim├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. intime├íz─â
intimáre s. f., pl. intimări
INTIM├ü vb. I. tr. 1. A pune ├«n vedere (ceva), a notifica cu autoritate. 2. (Jur.) A chema ├«n judecat─â, a cita ├«n fa╚Ťa unei jurisdic╚Ťii superioare. [< lat. intimare, cf. fr. intimer].
INTIM├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a intima ╚Öi rezultatul ei; avertizare, punere ├«n vedere. [< intima].
INTIM├ü vb. tr. 1. a pune ├«n vedere (ceva), a notifica cu autoritate. 2. (jur.) a chema ├«n judecat─â, a cita ├«n fa╚Ťa unei jurisdic╚Ťii superioare. (< fr. intimer, lat. intimare)
intim├á v. 1. a declara cu autoritate: a intima un ordin; 2. a cita ├«naintea unei Cur╚Ťi de apel.
*intima╚Ťi├║ne f. (lat. intim├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a intima. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie ╚Öi -├íre.
*intim├ęz v. tr. (lat. intimo, -├íre, d. intimus, intim). Notific cu autoritate: a intima cu─şva un ordin. Jur. Chem la judecat─â p. apel.

Intimare dex online | sinonim

Intimare definitie

Intrare: intima
intima verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: intimare
intimare substantiv feminin