INTERNAȚIONÁL, -Ă, internaționali, -e, adj. 1. Care are loc între mai multe națiuni, care angajează sau privește simultan mai multe țări, privitor la raporturile dintre națiuni. Convenție internațională. Relații internaționale. ▭ Milioane de vizitatori... se vor aduna la acest mare concurs internațional. ODOBESCU, S. II 99. ♦ (Substantivat, m.) Sportiv care participă la jocuri internaționale. 2. Care privește deopotrivă toate națiunile; de importanță mondială. [Revoluția din Octombrie] este, înainte de toate, o revoluție cu caracter internațional, mondial, căci ea înseamnă, o cotitură radicală în istoria universală a omenirii, cotitura de la lumea veche, capitalistă, la lumea nouă, socialistă. STALIN, O. X 251. În secolul al X-lea și al XI-lea [Kievul] devine un oraș internațional. SAHIA, U.R.S.S. 40. ◊ Limbă internațională = limbă națională cu largă circulație în afara granițelor unei națiuni și folosita în mod oficial, mai ales în relațiile diplomatice. Drept internațional = totalitatea normelor de drept care reglementează raporturile dintre state. – Pronunțat: -ți-o-.