Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru interlocu╚Ťiune

INTERLOC├Ü╚ÜIE s. f. v. interlocu╚Ťiune.
INTERLOCU╚ÜI├ÜNE, interlocu╚Ťiuni, s. f. (Jur.) Hot─âr├óre judec─âtoreasc─â care preced─â sentin╚Ťa final─â a unui proces. [Var.: interloc├║╚Ťie s. f.] ÔÇô Din fr. interlocution.
INTERLOC├Ü╚ÜIE s. f. v. interlocu╚Ťiune.
INTERLOCU╚ÜI├ÜNE, interlocu╚Ťiuni, s. f. (Jur.) Hot─âr├óre judec─âtoreasc─â care preced─â sentin╚Ťa final─â a unui proces. [Var.: interloc├║╚Ťie s. f.] ÔÇô Din fr. interlocution.
interlocu╚Ťi├║ne s. f., pl. interlocu╚Ťi├║ni
INTERLOC├Ü╚ÜIE s.f. v. interlocu╚Ťiune.
INTERLOCU╚ÜI├ÜNE s.f. Convorbire. ÔÖŽ Hot─âr├óre judec─âtoreasc─â care preced─â sentin╚Ťa final─â a unui proces. [Var. interlocu╚Ťie s.f. / < fr. interlocution, cf. lat. inter ÔÇô ├«ntre, loquor ÔÇô a vorbi].
INTERLOCU╚ÜI├ÜNE s. f. 1. convorbire. 2. (jur.) hot─âr├óre care preced─â sentin╚Ťa final─â a unui proces. (< fr. interlocution)
INTERLOCU╚ÜI├ÜNE ~i f. jur. Hot─âr├óre judec─âtoreasc─â care preced─â sentin╚Ťa final─â ├«ntr-un proces. /<fr. interlocution
*interlocu╚Ťi├║ne f. (lat. inter-locutio, -├│nis. V. locu╚Ťiune). Conversa╚Ťiune, dialog. Jur. Judecat─â pin care se pronun╚Ť─â un interlocutori┼ş.
INTERLOCU╚ÜI├ÜNE s. f. (< fr. interlocution, cf. lat. inter ÔÇô ├«ntre, loquor ÔÇô a vorbi): v. convorb├şre.

Interlocu╚Ťiune dex online | sinonim

Interlocu╚Ťiune definitie

Intrare: interlocu╚Ťiune
interlocu╚Ťie
interlocu╚Ťiune substantiv feminin