INTERÉS, interese, s. n. 1. Preocupare de a obține un succes, un avantaj; râvnă depusă într-o acțiune pentru satisfacerea anumitor nevoi. 2. Avantaj, folos, câștig, profit. ◊ Loc. adj. De interes general (sau public) = de importanță socială, util colectivității. ◊ Expr. A-și face interesele = a fi preocupat numai de treburile personale. 3. Dobândă. ◊ (Jur.) Daune interese = despăgubire bănească pentru repararea unui prejudiciu. 4. Orientare activă și durabilă, dorință arzătoare de a cunoaște și de a înțelege pe cineva sau ceva. 5. Înțelegere și simpatie față de cineva sau de ceva; grijă, solicitudine. 6. Ceea ce atrage, trezește atenția; atracție. [Pl. și: (rar) interesuri] – Din it. interesse, rus. interes, germ. Interesse.

INTERÉS, interese, s. n. 1. Preocupare de a obține un succes, un avantaj; râvnă depusă într-o acțiune pentru satisfacerea anumitor nevoi. 2. Avantaj, folos, câștig, profit. ◊ Loc. adj. De interes general (sau public) = de importanță socială, util colectivității. ◊ Expr. A-și face interesele = a fi preocupat numai de satisfacerea chestiunilor personale. 3. Dobândă. ◊ (Jur.) Daune interese = despăgubire bănească pentru repararea unui prejudiciu. 4. Orientare activă și durabilă, dorință arzătoare de a cunoaște și de a înțelege pe cineva sau ceva. 5. Înțelegere și simpatie față de cineva sau de ceva; grijă, solicitudine. 6. Calitatea de a deștepta atenția, a stârni curiozitatea prin importanța, frumusețea, varietatea lucrului, a problemei, a acțiunii etc.; atracție. [Pl. și; (rar) interesuri] – Din it. interesse, rus. interes, germ. Interesse.

INTERÉS, interese, s. n. 1. Preocuparea de a obține un succes, un avantaj; rîvna de a satisface anumite nevoi, acțiunea de a acoperi unele trebuințe. Romanii trec Dunărea și atacă pe daci și din interese economice. IST. R.P.R. 36. Avea treburi și interese și peste Dunăre. GALACTION, O. I 111. Oracole viclene, de interes dictate. ALEXANDRESCU, M. 32. ♦ Avantaj, folos, profit. El urmărește un interes cu dumneavoastră. SADOVEANU, P. M. 33. Pentru celelalte interese nu-ți prea bați capul. NEGRUZZI, S. I 63. (Expr.) Interesul poartă fesul v. fes. ◊ (Uneori în construcție cu verbul «a avea») N-avea nici un interes să-și sporească vîrsta cu doi ani. SADOVEANU, E. 92. ◊ Loc. prep. În interesul cuiva = spre folosul, spre binele cuiva. Reforma bănească se face în interesul întăririi alianței clasei muncitoare cu țărănimea muncitoare. HOT. R. B. 19. A venit în București în interesul unui... client. C. PETRESCU, Î. II 214. ◊ Loc. adj. De interes general (sau public) = de importanță socială, util colectivității. Societatea este de interes public, este în serviciul populației, și mersul ei nu trebuie să fie perturbat. PAS, Z. IV 175. A-și face interesele = a-și vedea de treburile proprii, a fi preocupat numai de foloasele lui personale. Ce interes am? = pentru ce să... ◊ (Jur.; în expr.) Daune interese = sumă de bani cuvenită pentru repararea unui prejudiciu. 2. Dorință de a cunoaște și a înțelege pe cineva sau ceva; înțelegere și simpatie față de cineva sau de ceva. Interesul și dragostea pentru țările de democrație populară sînt comune tuturor oamenilor sovietici. SCÎNTEIA, 1951, nr. 2121. Totdeauna în atenția și interesul pe care ni-l arată un nou cunoscut, sufletul nostru găsește o plăcere, o sete irezistibilă de a se dezvălui. VLAHUȚĂ, O. A. III 38. Se uita... cu interes ori așa numai la un portret. EMINESCU, N. 37. ◊ Expr. A purta cuiva interes = a avea grijă, a se interesa de cineva. 3. Calitatea de a deștepta atenția prin importanța, frumusețea, varietatea lucrului, a problemei, a acțiunii etc.; atracție. Povestire plină de interes. – Pl. și: (învechit) interesuri (RUSSO, O. 57).

interés s. n., pl. interése

interés s. n., pl. interése

INTERÉS s. 1. (la pl.) v. afacere. 2. v. grijă. 3. atenție, curiozitate, luare-aminte, (înv.) perierghie, privire. (I-a stârnit ~ul.)

INTERÉS s. v. camătă, dobândă, procent.

Interes ≠ dezinteres

INTERÉS s.n. 1. Preocupare de a obține ceea ce este folositor, agreabil, necesar. ♦ Ceea ce este util, important, care convine; folos, câștig. ◊ Interes economic = categorie a materialismului istoric care desemnează stimulul fundamental al activității umane. 2. Dobândă. ◊ Daune interese = despăgubire bănească pentru un prejudiciu. 3. (Psih.) Orientare activă și durabilă a cuiva spre anumite lucruri, dorință de a le cunoaște și înțelege. 4. Simpatie, înclinare față de cineva. 5. Plăcere provocată de ceva care ne atrage atenția, ne stârnește curiozitatea etc.; atracție. [Pl. -se, -suri. / < it. interesse, cf. lat. interest – interesează, privește].

INTERÉS s. n. 1. preocupare de a obține ceea ce este folositor, agreabil, necesar. ◊ ceea ce este util, important, care convine; folos, câștig. 2. dobândă. ♦ daune ~e = despăgubire bănească pentru un prejudiciu. 3. (psih.) orientare activă și durabilă a cuiva spre anumite lucruri, dorință de a le cunoaște și înțelege. 4. simpatie, înclinare față de cineva. 5. plăcere provocată de ceva care ne atrage atenția, ne stârnește curiozitatea etc.; atracție. (< it. interesse, germ. Interesse, rus. interes)

interés (interése), s. n. – 1. Preocupare de a obține ceva. – 2. Avantaj, folos, cîștig, profit. – 3. Dobîndă. – 4. Înțelegere, grijă, solicitudine. – 5. Calitatea de a trezi atenție, atracție. – Mr. intires. Fr. interêt și înainte (sec. XVIII) din it. interesso, mr., cf. ngr. ἰντερέσσον, alb. nderes, bg. interes (după Gáldi, Dict., 200, rom. provine din ngr. -ντ- trebuia să dea rezultatul nd, ca în alb.). – Der. interesa, vb. (a stîrni interes; refl., a arăta interes; refl., a se informa, a cere informații), din fr. intéresser; interesător, adj. (înv., interesant); interesant, adj., din fr. intéressant; dezinteres, s. n. (lipsă de interes; abnegație); dezinteresa, vb. (a compensa, a despăgubi; refl., a manifesta lipsă de interes), din fr. désintéresser; neinteresant, adj. (lipsit de interes).

INTERÉS ~e n. 1) Ceea ce este important (pentru cineva); ceea ce convine (cuiva). ◊ De ~ general (sau public) de importanță socială. 2) Preocupare de a obține un avantaj personal, ceva necesar. ◊ A-și face ~ele a-și rezolva chestiunile personale. ~ul poartă fesul interesul personal servește drept stimulent pentru efectuarea unor acțiuni. 3) Manifestare a unei atenții (favorabile) față de cineva sau ceva. /<it. interesse, germ. Interesse

interes n. 1. ceea ce importă cuiva, ce-i procură un folos: fiecare caută interesul său; 2. sentiment egoist, poftă de câștig: e condus de interes; 3. sentiment de simpatie: copil demn de interes; 4. atențiune inspirată de curiozitate: lectură plină de interes; 5. dobândă bănească; 6. parte de beneficiu dintr’o operațiune comercială sau industrială.

*interés n., pl. urĭ (vechĭ) și e (rus. interés, germ. it. interesse, d. lat. interesse, a fi între, a interesa; inter-est, pers. III sing. a prezentuluĭ indicativuluĭ d. interesse). Ceĭa ce e în legătură cu folosu cuĭva: interesu mă face să muncesc. Dobîndă, folos tras din baniĭ împrumutațĭ altuĭa: interes de 4% pe an. Drept eventual la beneficiŭ: a avea interese într’o întreprindere. Fig. Dorință de a vedea pe cineva fericit, simpatie, solicitudine: copil demn de interes. Calitatea de a atrage atențiunea, de a plăcea pin valoare: carte plină de interes. Interes simplu, dobîndă simplă, adăugată capitaluluĭ. Interes compus, dobîndă la dobîndă, anatocizm. Prov. Fam. Interesu poartă fesu, interesu (egoizmu) mișcă lumea.

interes s. v. CAMĂTĂ. DOBÎNDĂ. PROCENT.

INTERES s. 1. (la pl.) afacere, chestiune, problemă, treabă, (pop. și fam.) daraveră, (reg.) tamjă, (înv.) negoț. (Și-a rezolvat toate ~.) 2. atenție, grijă, preocupare, sinchiseală, sinchisire, sinchisit, (pop.) păsare, (înv., în Ban. și Transilv.) cîștigă. (Fără nici un ~ pentru...) 3. atenție, curiozitate, luare-aminte, (înv.) perierghie, privire. (I-a stîrnit ~.)

TUA RES AGITUR (lat.) e în interesul tău – Horațiu, „Epistulae”, I, 18, 84.