INTERCONSONÁNTIC, -Ă, interconsonantici, -ce, adj. (Fon.) Care este plasat între două consoane. – Din fr. interconsonnantique.

INTERCONSONÁNTIC, -Ă, interconsonantici, -ce, adj. (Fon.) Care este plasat între două consoane. – Din fr. interconsonnantique.

interconsonántic adj. m. consonantic

INTERCONSONÁNTIC, -Ă adj. (Lingv.) Plasat între două consoane. [Cf. fr. interconsonantique].

INTERCONSONÁNTIC, -Ă adj. între două consoane. (< fr. interconsonantique)

INTERCONSONÁNTIC, -Ă adj. (cf. fr. interconsonantique): în sintagmele sufix interconsonantic și sunet interconsonantic (v.).