INTERCALÁȚIE, intercalații, s. f. 1. Intercalare. 2. Rocă sterilă într-un zăcământ. – Din fr. intercalation.

INTERCALÁȚIE, intercalații, s. f. 1. Intercalare. 2. Rocă sterilă care apare în cuprinsul unui zăcământ. – Din fr. intercalation.

INTERCALÁȚIE, intercalații, s. f. Rocă sterilă care apare în cuprinsul unui zăcămînt.

intercaláție (-ți-e) s. f., art. intercaláția (-ți-a), g.-d. art. intercaláției; pl. intercaláții, art. intercaláțiile (-ți-i-)

intercaláție s. f. (sil. -ți-e), art. intercaláția (sil. -ți-a), g.-d. art. intercaláției; pl. intercaláții art. intercaláțiile (sil. -ți-i-)

INTERCALÁȚIE s. intercalare.

INTERCALÁȚIE s.f. 1. (Rar) Intercalare. 2. Rocă sterilă cuprinsă într-un zăcământ. [Gen. -iei. / cf. fr. intercalation].

INTERCALÁȚIE s. f. 1. intercalare. 2. rocă sterilă într-un zăcământ. (< fr. intercalation)

*intercalațiúne f. (lat. inter-calátio, -ónis). Acțiunea de a intercala. – Și -áție, dar ob. -áre.

INTERCALAȚIE s. intercalare.