Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru intentare

INTENT├ü, intentez, vb. I. Tranz. A introduce, a porni o ac╚Ťiune (juridic─â). ÔÇô Din fr. intenter.
INTENT├üRE, intent─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a intenta ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. intenta.
INTENT├ü, intentez, vb. I. Tranz. A introduce, a porni o ac╚Ťiune (juridic─â). ÔÇô Din fr. intenter.
INTENT├üRE, intent─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a intenta ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. intenta.
INTENT├ü, intentez, vb. I. Tranz. (Mai ales ├«n expr.) A intenta (un) proces (cuiva) = a da (pe cineva) ├«n judecat─â. Proces pentru restituire de salar, intentat de Ministerul de Justi╚Ťie. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 22.
intentá (a ~) vb., ind. prez. 3 intenteáză
intentáre s. f., g.-d. art. intentắrii; pl. intentắri
intent├í vb., ind. prez. 1 sg. intent├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. intente├íz─â
intentáre s. f., g.-d. art. intentării; pl. intentări
INTENT├ü vb. I. tr. A introduce, a porni o ac╚Ťiune (juridic─â). ÔŚŐ A intenta (un) proces (cuiva) = a face (cuiva) un proces. [< fr. intenter, it., lat. intentare].
INTENT├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a intenta. [< intenta].
INTENT├ü vb. tr. (jur.) a introduce, a porni o ac╚Ťiune. (< fr. intenter, lat. intentare)
A INTENT├ü ~├ęz tranz. jur. (procese) A ├«ntreprinde ├«mpotriva cuiva. /<fr. intenter, lat. intentare
intentà v. a întreprinde, a face: a intenta un proces.
*intent├ęz v. tr. (lat. in-tentare, frec┼şentativ d. in-t├ęndere, a ├«ntinde. V. a-tentez, tentez). Jur. ├Ändrept contra cu─şva o acuza╚Ťiune, da┼ş ├«n judecat─â: a intenta proces cu─şva (sa┼ş contra cu─şva).

Intentare dex online | sinonim

Intentare definitie

Intrare: intenta
intenta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: intentare
intentare substantiv feminin