15 definiții pentru intentare
INTENTÁ, intentez,
vb. I.
Tranz. A introduce, a porni o acțiune (juridică). – Din
fr. intenter. INTENTÁRE, intentări,
s. f. Acțiunea de a intenta și rezultatul ei. –
V. intenta. INTENTÁ, intentez,
vb. I.
Tranz. A introduce, a porni o acțiune (juridică). – Din
fr. intenter. INTENTÁRE, intentări,
s. f. Acțiunea de a intenta și rezultatul ei. –
V. intenta. INTENTÁ, intentez,
vb. I.
Tranz. (Mai ales în
expr.)
A intenta (un) proces (cuiva) = a da (pe cineva) în judecată. Proces pentru restituire de salar, intentat de Ministerul de Justiție. VLAHUȚĂ, O. A. III 22.
intentá (a ~) vb.,
ind. prez. 3 intenteáză
intentáre s. f.,
g.-d. art. intentắrii;
pl. intentắri
intentá vb., ind. prez. 1 sg. intentéz, 3 sg. și pl. intenteáză intentáre s. f., g.-d. art. intentării; pl. intentări INTENTÁ vb. I. tr. A introduce, a porni o acțiune (juridică). ◊ A intenta (un) proces (cuiva) = a face (cuiva) un proces. [< fr. intenter, it., lat. intentare].
INTENTÁRE s.f. Acțiunea de a intenta. [<
intenta].
INTENTÁ vb. tr. (jur.) a introduce, a porni o acțiune. (< fr. intenter, lat. intentare)
A INTENTÁ ~éz tranz. jur. (procese) A întreprinde împotriva cuiva. /<fr. intenter, lat. intentare intentà v. a întreprinde, a face: a intenta un proces.
*intentéz v. tr. (lat. in-tentare, frecŭentativ d. in-téndere, a întinde. V.
a-tentez, tentez). Jur. Îndrept contra cuĭva o acuzațiune, daŭ în judecată: a intenta proces cuĭva (saŭ contra cuĭva).
Intentare dex online | sinonim
Intentare definitie
Intrare: intenta
intenta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: intentare
intentare substantiv feminin