Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru inten╚Ťiune

INT├ëN╚ÜIE, inten╚Ťii, s. f. Dorin╚Ť─â, g├ónd de a face, de a ├«ntreprinde ceva; proiect, plan. ÔŚŐ Loc. adv. Cu inten╚Ťie = inten╚Ťionat, ├«nadins. F─âr─â inten╚Ťie = involuntar. ÔŚŐ Loc. conj. Cu inten╚Ťia s─â... (sau, loc. prep., cu inten╚Ťia de a...) = cu g├óndul, ├«n dorin╚Ťa de a... ÔŚŐ Expr. A face cuiva proces de inten╚Ťie = a ├«nvinui pe cineva de g├ónduri pe care nu le-a avut. A avea inten╚Ťii serioase (cu)... = a) a fi decis s─â realizeze ceea ce ╚Öi-a propus; b) a fi decis s─â contracteze o c─âs─âtorie. ÔÖŽ (Jur.) Form─â a vinov─â╚Ťiei unei persoane care ├«╚Öi d─â seama de caracterul ilicit al faptei sale, prev─âz├óndu-i ╚Öi dorindu-i sau accept├óndu-i efectele. [Var.: inten╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. intention, lat. intentio, -onis.
INTEN╚ÜI├ÜNE s. f. v. inten╚Ťie.
INT├ëN╚ÜIE, inten╚Ťii, s. f. Dorin╚Ť─â, g├ónd de a face, de a ├«ntreprinde ceva; proiect, plan. ÔŚŐ Loc. adv. Cu inten╚Ťie = inten╚Ťionat, ├«nadins. F─âr─â inten╚Ťie = involuntar, f─âr─â s─â vrea. ÔŚŐ Loc. conj. Cu inten╚Ťia s─â... (sau, loc. prep., cu inten╚Ťia de a...) = cu g├óndul, ├«n dorin╚Ťa de a... ÔŚŐ Expr. A face cuiva proces de inten╚Ťie = a ├«nvinui pe cineva de g├ónduri pe care nu le-a avut. A avea inten╚Ťii serioase (cu)... = a) a fi decis s─â realizeze ceea ce ╚Öi-a propus; b) a fi decis s─â contracteze o c─âs─âtorie. ÔÖŽ (Jur.) Atitudine psihic─â a unei persoane care ├«╚Öi d─â seama de caracterul ilicit al faptei sale, prev─âz├óndu-i ╚Öi dorindu-i sau accept├óndu-i efectele. [Var.: inten╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. intention, lat. intentio, -onis.
INTEN╚ÜI├ÜNE s. f. v. inten╚Ťie.
INT├ëN╚ÜIE, inten╚Ťii, s. f. G├«nd de a face ceva; proiect. V. plan. ├Ä╚Öi sim╚Ťea subminat curajul militar prin inten╚Ťiile ei de fug─â. REBREANU, R. II 63. Numai nu ├«n╚Ťeleg cine v-a putut spune C─â aveam... inten╚Ťii a╚Öa bune. ALEXANDRESCU, P. 163. ÔŚŐ Loc. conj. Cu inten╚Ťia s─â... (sau loc. prep. cu inten╚Ťia de a...) = cu g├«ndul, ├«n dorin╚Ťa de a... Ieri sear─â am fost la bal, cu inten╚Ťia mai mult s─â ├«nt├«lnesc pe Frosa ╚Öi s─â-i cer socoteal─â pentru farsa ce mi-a f─âcut. BOLINTINEANU, O. 382. ÔŚŐ Expr. A avea inten╚Ťia s─â... = a inten╚Ťiona, a avea de g├«nd s─â... A face cuiva proces de inten╚Ťii v. proces.
int├ęn╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. int├ęn╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. int├ęn╚Ťiei; pl. int├ęn╚Ťii, art. int├ęn╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
int├ęn╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. int├ęn╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. int├ęn╚Ťiei; pl. int├ęn╚Ťii, art. int├ęn╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)[1]
INT├ëN╚ÜIE s. 1. calcul, g├ónd, idee, plan, proiect, socoteal─â, (├«nv. ╚Öi reg.) propus, (├«nv.) cuget, duh, propozit, s─âv├ór╚Öit, socotin╚Ť─â, (fam.) combina╚Ťie. (Nu ╚Öi-a putut realiza ~.) 2. v. vedere.[1]
INTEN╚ÜIE s.f. 1. Dorin╚Ť─â, plan, g├ónd de a ├«ntreprinde ceva. 2. (Jur.) Atitudine psihic─â a cuiva care-╚Öi d─â seama de caracterul ilicit al faptei sale, prev─âz├óndu-i sau accept├óndu-i efectele. [Gen. -iei, var. inten╚Ťiune s.f. / cf. fr. intention, lat. intentio].
INTEN╚ÜI├ÜNE s.f. v. inten╚Ťie.
INT├ëN╚ÜIE s. f. 1. dorin╚Ť─â, plan, g├ónd de a ├«ntreprinde ceva. 2. (jur.) atitudine psihic─â a cuiva care-╚Öi d─â seama de caracterul ilicit al faptei sale. (< fr. intention, lat. intentio)
INT├ëN╚ÜIE ~i f. 1) Pornire interioar─â con╚Ötient─â, ├«nso╚Ťit─â de un efort volitiv (de a ├«nf─âptui ceva); g├ónd. ÔŚŐ A avea ~i serioase (cu) a) a fi decis s─â realizeze ceea ce ╚Öi-a propus; b) a fi decis s─â se c─âs─âtoreasc─â. 2) Plan premeditat (de a realiza ceva). [G.-D. inten╚Ťiei] /<fr. intention, lat. intentio, ~onis[1]
inten╚Ťi(un)e f. 1. pornire sufleteasc─â c─âtre un scop, voin╚Ť─â determinat─â: inten╚Ťiunea lui e ca...; 2. proiect, rezolu╚Ťiune: cunosc inten╚Ťiunile voastre.
*inten╚Ťi├║ne f. (lat. int├ęntio, -├│nis, d. in-t├ęndere, a ├«ntinde, a g├«ndi la, V. a-ten╚Ťiune, tensiune). Scop, g├«nd, plan, rezolu╚Ťiune de a face ceva, voin╚Ť─â determinat─â: inten╚Ťiunea nu e destul─â pentru creat delictu, inten╚Ťiunile lu─ş era┼ş bune. Cu inten╚Ťiune, inten╚Ťionat, cu scop, ├«ntrÔÇÖadins, anume. ÔÇô ╚śi -├ęn╚Ťie.
INTEN╚ÜIE s. 1. calcul, g├«nd, idee, plan, proiect, socoteal─â, (├«nv. ╚Öi reg.) propus, (├«nv.) cuget, duh, propozit, s─âv├«r╚Öit, socotin╚Ť─â, (fam.) combina╚Ťie. (Nu ╚Öi-a putut realiza ~.) 2. proiect, vedere. (Ce ai ├«n ~?)
INTEN╚ÜIE. Subst. Inten╚Ťie, g├«nd, dorin╚Ť─â, n─âzuin╚Ť─â, n─âzuire (rar), aspira╚Ťie, aspirare, voin╚Ť─â, voie, vrere; scop, ╚Ťel, ╚Ťint─â, scop final, obiectiv (fig.), obiect. Vis, visare, ideal; iluzie. Proiect, plan, schi╚Ť─â, perspectiv─â (fig.), program. ├Äncercare, ├«ncercat, probare, prob─â, prob─âluire (├«nv. ╚Öi reg.); tendin╚Ť─â, pornire; tentativ─â. Premeditare, premedita╚Ťie (├«nv.), pl─ânuire, punere la cale. Promisiune, f─âg─âduial─â, f─âg─âduin╚Ť─â, juruire (├«nv. ╚Öi reg.), angajament, angajare, asigurare, ├«ncredin╚Ťare. Doritor, voitor, r├«vnitor, aspirant, vis─âtor. Adj. Inten╚Ťionat, cu inten╚Ťie, inten╚Ťional, bine (r─âu) inten╚Ťionat; premeditat, pus la cale, deliberat, voit, g├«ndit, pl─ânuit; planificat. Vb. A inten╚Ťiona, a avea inten╚Ťia, a avea inten╚Ťii serioase cu..., a avea de g├«nd, a avea ├«n vedere, a pl─ânui, a pune la cale, a premedita, a urzi, a unelti. A urm─âri un scop, a tinde c─âtre ceva, a ╚Ťinti (fig.), a dori, a n─âzui, a aspira (fig.), a r├«vni, a visa. A planifica, a programa, a proiecta, a concepe. A ├«ncerca, a c─âuta s─â..., a ├«ntreprinde, a face tentative de...; a proba, a prob─âlui (├«nv. ╚Öi reg.). A-╚Öi pune ├«n cap, a-╚Öi pune ├«n g├«nd, a-l bate (a-l pa╚Öte) g├«ndul, a pune (cuiva) g├«nd r─âu. A se angaja, a-╚Öi lua un angajament, a se obliga; a f─âg─âdui, a promite, a jurui (├«nv. ╚Öi reg. ). A destina, a sorti, a meni, a predestina. Adv. (├Än mod) inten╚Ťionat, voit, deliberat, cu inten╚Ťie, ├«nadins, dinadins. V. dorin╚Ť─â, ini╚Ťiativ─â, ├«ncercare, promisiune.
A DEJUCA INTENȚIILE CUIVA a întoarce șpilul, a lua (cuiva) porumbelul de pe foc, a-i tăia (cuiva) zarurile.

Inten╚Ťiune dex online | sinonim

Inten╚Ťiune definitie

Intrare: inten╚Ťie
inten╚Ťiune
inten╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e