INTÉNȚIE, intenții, s. f. Gînd de a face ceva; proiect. V. plan. Își simțea subminat curajul militar prin intențiile ei de fugă. REBREANU, R. II 63. Numai nu înțeleg cine v-a putut spune Că aveam... intenții așa bune. ALEXANDRESCU, P. 163. ◊ Loc. conj. Cu intenția să... (sau loc. prep. cu intenția de a...) = cu gîndul, în dorința de a... Ieri seară am fost la bal, cu intenția mai mult să întîlnesc pe Frosa și să-i cer socoteală pentru farsa ce mi-a făcut. BOLINTINEANU, O. 382. ◊ Expr. A avea intenția să... = a intenționa, a avea de gînd să... A face cuiva proces de intenții v. proces.