INTELIGÍBIL, -Ă, inteligibili, -e, adj. 1. Care poate fi înțeles cu ajutorul gândirii logice; clar, limpede. 2. (Fil.) Care poate fi cunoscut numai de rațiune, de gândire, independent de cunoașterea senzorială. – Din fr. intelligible.

INTELIGÍBIL, -Ă, inteligibili, -e, adj. 1. Care poate fi înțeles cu ajutorul gândirii logice; clar, limpede. 2. (Fil.) Care poate fi cunoscut numai de rațiune, de gândire, independent de cunoașterea senzorială. – Din fr. intelligible.

INTELIGÍBIL, -Ă, inteligibili, -e, adj. Care este accesibil înțelegerii, care poate fi înțeles cu ușurință; clar. Traducătorului i se cere a fi limpede, corect, elegant, cumpănit și mai cu seamă inteligibil în limba sa. ODOBESCU, S. II 369.

inteligíbil adj. m., pl. inteligíbili; f. inteligíbilă, pl. inteligíbile

inteligíbil adj. m., pl. inteligíbili; f. sg. inteligíbilă, pl. inteligíbile

INTELIGÍBIL adj. 1. v. clar. 2. v. accesibil.

Inteligibil ≠ ininteligibil, neinteligibil, incomprehensibil, noninteligibil

INTELIGÍBIL, -Ă adj. Ușor de înțeles; clar, limpede. ♦ (În filozofia idealistă) Care poate fi înțeles numai prin rațiune; suprasenzorial. [Cf. lat. intelligibilis, fr. intelligible].

INTELIGÍBIL, -Ă adj. ușor de înțeles; clar, limpede. ◊ (fil.) care poate fi înțeles numai prin rațiune. (< fr. intelligible, lat. intelligibilis)

INTELIGÍBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi înțeles; ușor de înțeles; clar; limpede; accesibil. /<fr. intelligible

inteligibil a. ușor de înțeles.

*inteligíbil, -ă adj. (lat. intelligibilis). Care se poate înțelege ușor: voce, vorbă inteligibilă. Adv. În mod inteligibil.

INTELIGIBIL adj. 1. clar, deslușit, explicit, expres, lămurit, limpede, net, precis, răspicat, (livr.) comprehensibil, (înv.) apriat, (fig.) neted, transparent. (Un sens ~; o afirmație ~.) 2. accesibil, (rar) priceput. (Un text ~.)

INTELIGÍBIL, -Ă adj. (cf. lat. intelligibilis, fr. intelligible): în sintagmele enunț inteligibil și text inteligibil (v.).