integra definitie

2 intrări

30 definiții pentru integra

INTEGRÁ, integrez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) include, a (se) îngloba, a (se) încorpora, a (se) armoniza într-un tot. 2. Tranz. (Mat.) A calcula dintr-o funcție dată altă funcție a cărei derivată este funcția dată. ♦ A calcula soluția unei ecuații diferențiale sau a unei ecuații cu derivate parțiale. – Din fr. intégrer, lat. integrare.
INTÉGRU, -Ă, integri, -e, adj. Cinstit, onest, corect; incoruptibil. – Din fr. intègre.
INTEGRÁ, integrez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) include, a (se) îngloba, a (se) încorpora, a (se) armoniza într-un tot. 2. Tranz. (Mat.) A calcula dintr-o funcție dată altă funcție a cărei derivată este funcția dată. ♦ A calcula soluția unei ecuații diferențiale sau a unei ecuații cu derivate parțiale. – Din fr. intégrer, lat. integrare.
INTÉGRU, -Ă, integri, -e, adj. Cinstit, onest, corect; incoruptibil. – Din fr. intègre.
INTEGRÁ, integrez, vb. I. 1. Refl. A se introduce într-un tot, devenind parte componentă; a se îngloba. Fapte care se integrau în pagini de istorie. CAMIL PETRESCU, P. V. 13. 2. Tranz. (Mat.) A calcula dintr-o funcție dată altă funcție a cărei derivată este funcția dată. ♦ A calcula soluția unei ecuații diferențiale sau a uneia cu derivate parțiale.
INTÉGRU, -Ă, integri, -e, adj. (Despre oameni) Cinstit, onest, incoruptibil. Om integru. Caracter integru. ▭ El lovea abuzurile; era nepărtinitor, integru. BOLINTINEANU, O. 254.
integrá (a ~) (-te-gra) vb., ind. prez. 3 integreáză
intégru (-te-gru) adj. m., pl. intégri; f. intégră, pl. intégre
integrá vb. (sil. -gra), ind. prez. 1 sg. integréz, 3 sg. și pl. integreáză
intégru adj. m. (sil. -gru), pl. intégri; f. sg. intégră, pl. intégre
pâinișoáră s. f., g.-d. art. pâinișoárei; pl. pâinișoáre
INTEGRÁ vb. a v. îngloba.
INTÉGRU adj. v. cinstit.
PÂINIȘOÁRĂ s. 1. v. pâinică. 2. (BOT.; Russula lepida) (reg.) oiță, bureți-de-spini (pl.), bureți-roșii (pl.). 3. (BOT.; Russula integra) (reg.) vinețică.
PÂINIȘOÁRĂ s. v. chiflă.
A integra ≠ a dezintegra
Integru ≠ pervers, pervertit, necinstit
INTEGRÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) introduce; a (se) include într-un tot. 2. tr. (Mat.) A găsi integrala unei cantități diferențiale. [< fr. intégrer, it., lat. integrare].
INTÉGRU, -Ă adj. Cinstit, virtuos, cumpătat, onest; incoruptibil. [< cf. fr. intègre, cf. lat. integer].
INTEGRÁ vb. I. tr., refl. a (se) introduce; a (se) include; a (se) îngloba într-un tot. II. tr. (mat.) a calcula integrala unei cantități diferențiale. (< fr. /intégrer, lat. integrare)
INTÉGRU, -Ă adj. cinstit, virtuos, cumpătat, onest; incoruptibil. (< fr. intègre, lat. integer)
A INTEGRÁ ~éz tranz. 1) A face să se integreze; a încorpora. 2) mat. (funcții) A supune unui calcul integral. [Sil. -te-gra] /<fr. intégrer, lat. integrare
A SE INTEGRÁ mă ~éz intranz. A intra într-un ansamblu ca parte integrantă; a se uni cu alte elemente formând un corp integral; a se încorpora. [Sil. -te-gra] /<fr. intégrer, lat. integrare
INTÉGRU ~ă (~i, ~e) Care este corect și de bună credință; onest; cinstit. [Sil. -te-gru] /<fr. intégre, lat. integer, ~igris
PÂINIȘOÁRĂ ~e f. (diminutiv de la pâine) Ciupercă comestibilă, de culoare roșie-violacee, care crește prin păduri de fag și de stejar. /pâine + suf. ~ișoară
integru a. ce nu se lasă a fi corupt: judecător integru.
*integréz v. tr. (lat. integro, -áre, a restabili, a înoi). Mat. Determin integrala uneĭ cantitățĭ diferențiale: a integra o funcțiune.
*intégru, -ă adj. (fr. intègre, d. lat. integer, integra, întreg, integru). Fig. Absolut onest: judecător, om integru. Adv. (Rar). În mod integru.
INTEGRA vb. a include, a introduce, a încorpora, a îngloba. (A ~ ceva în masa unei substanțe.)
INTEGRU adj. cinstit, corect, incoruptibil, leal, necoruptibil, onest, (livr.) prob, (înv.) neademenit, nemitarnic, (fig.) curat, nepătat. (Funcționar ~; comportare ~.)

integra dex

Intrare: integra
integra verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -gra
Intrare: integru
integru adjectiv
  • silabisire: -gru