insucces definitie

14 definiții pentru insucces

INSUCCÉS, insuccese, s. n. Lipsă de succes; nereușită, înfrângere, eșec. – Din fr. insuccès.
INSUCCÉS, insuccese, s. n. Lipsă de succes; nereușită, înfrângere, eșec. – Din fr. insuccès.
INSUCCÉS, insuccese, s. n. Eșec, nereușită, neizbîndă. Cînd vede insuccesul știrilor ei, nu mai știe ce să facă. CAMIL PETRESCU, T. II 65. Desperat de necurmatele sale insuccese, începu cu mînie a stoarce din țeară mai mult decît ea putea să dea. ODOBESCU, S. II 497.
insuccés s. n., pl. insuccése
insuccés s. n., pl. insuccése
INSUCCÉS s. 1. v. eșec. 2. v. cădere.
Insucces ≠ succes, reușită
INSUCCÉS s.n. Lipsă de succes; nereușită, eșec, înfrângere. [Cf. fr. insuccès].
INSUCCÉS s. n. nereușită, eșec. (< fr. insuccés)
INSUCCÉS ~e n. Lipsă de succes; nerealizare a unei acțiuni; nereușită; eșec. [Sil. -suc-ces] /<fr. insucces
*insuccés, V. nesucces.
* nesuccés orĭ insuccés n., pl. e (după fr. insucès). Nereușită, fiasco, chix.
INSUCCES s. 1. eșec, nereușită, (rar) neizbîndă. (~ într-o acțiune.) 2. cădere, eșec, nereușită, picare, (livr.) fiasco, (fam.) chix. (~ al unui spectacol.)
INSUCCES. Subst. Insucces, nereușită, chix (fam.), fiasco (livr.), eșec, înfrîngere, neîmplinire, neizbîndă, ratare. Nenoroc, ghinion, ghină (rar), neșansă, ceas rău; impas, punct mort, criză; nenorocire, catastrofă, dezastru. Înfrîngere, doborîre, răpunere (pop.); ruinare, ruină (fig.), faliment, crah, bancrută, insolvabilitate. Greșeală, eroare, greș (înv. și reg.), pas greșit, poticnire, poticneală. Decădere, declin, apus (fig.), asfințit (fig.), decadență, prăbușire, marasm (livr.), regres, regresiune (înv.). Discreditare, discredit (rar), compromitere. Corigență; repetenție. Om fără noroc, ghinionist, păgubaș, falit, ratat, bancrutar (rar), mofluz (înv.), mofluzit (înv.). Corigent; repetent. Adj. Nenorocos, cu ghinion, ghinionist, păgubaș. Falimentar (fig.); ruinat (fig.), insolvabil; ratat. Nereușit, neizbutit; abraș. Bătut, învins, înfrînt, doborît. Compromis, pătat (fig.). Căzut în dizgrație. Corigent; repetent. Vb. A eșua, a suferi un eșec, a fi învins, a suferi o înfrîngere, a nu izbuti, a ieși abraș, nu i s-au prins colacii, a nu avea noroc (baftă), a avea ghinion, a nu reuși, a ajunge rău, a nu se alege cîștigul din pagubă, a rata, a greși, a greși ținta, a nu nimeri ținta, a da (a face) greș, a nu nimeri, a nu avea succes, a o pune de mămăligă, a călca cu stîngul, a da chix (fam.), a o face fiartă, a fluiera a pagubă, a suferi un fiasco, a rămîne de căruță, a o băga pe mînecă, a rămîne cu buzele umflate, a mînca o ceapă degerată; a da faliment, a mofluzi (înv.), a ieși mofluz; a da cu bîta în baltă, a da în bară (arg.), a scoate boii din jug fără coarne. A se poticni (fig.), a cădea, a se prăbuși, a naufragia (fig.), a frînge carul, a capota (fig.), a capitula; a ajunge la impas, a se lăsa de căruță, a ajunge la un punct mort, a i se închide (cuiva) calea în codru, a se îneca ca țiganul la mal; a decădea, a fi în declin, a asfinți (fig.), a se duce pe copcă, a-i fugi pămîntul de sub picioare, a aluneca pe o pantă; a-i apune (cuiva) steaua; a se discredita, a se compromite; a cădea în dizgrație. A pierde partida, a pierde bătălia, a pierde trenul (fig.), a se șterge (a se linge, a se spăla) pe buze, a rămîne cu coada între picioare, a se alege cu oale și ulcele sparte. A cădea (a pica) la examen, a rămîne corigent, a rămîne repetent. Adv. Fără succes, fără nici o șansă; cu ghinion, fără noroc. V. desperare, dezastru, discreditare, eroare, imposibilitate, întîmplare, necaz, neplăcere, pagubă.

insucces dex

Intrare: insucces
insucces substantiv neutru