INSTRUCTÍV, -Ă, instructivi, -e, adj. Care instruiește; plin de învățăminte, de informații utile. – Din fr. instructif.

INSTRUCTÍV, -Ă, instructivi, -e, adj. Care instruiește; plin de învățăminte, de informații utile; din care poți învăța. – Din fr. instructif.

INSTRUCTÍV, -Ă, instructivi, -e, adj. Care instruiește, învață, dă cunoștințe; care este plin de învățăminte. Conferință instructivă. ▭ Un bogat material instructiv, redactat într-o formă vie. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 2/1. Mulțumesc pentru Posthandbuch. E o prețioasă publicație instructivă. CARAGIALE, O. VII 166.

instructív adj. m., pl. instructívi; f. instructívă, pl. instructíve

instructív-educatív adj. m., pl. instructív-educatívi; f. instructív-educatívă, pl. instructív-educatíve

instructív adj. m., pl. instructívi; f. sg. instructívă, pl. instructíve

INSTRUCTÍV adj. v. educativ.

INSTRUCTÍV, -Ă adj. Care instruește; plin de învățăminte. [< fr. instructif].

INSTRUCTÍV, -Ă adj. care instruiește; plin de învățăminte. (< fr. instructif)

INSTRUCTÍV ~ă (~i, ~e) Care instruiește; cu caracter de instrucție. [Sil. in-struc-] /<fr. instructif

instructiv a. care instruiește: lectură instructivă.

*instructív, -ă adj. (fr. instructif, d. lat. instructus, part. d. instrúere, a instrui). Care servește la instrucțiune: conversațiune, lectură instructivă.

INSTRUCTIV adj. educativ, moralizator, (înv.) învățător. (Scriere cu conținut ~.)