INSTILÁ, instilez, vb. I. Tranz. A administra picătură cu picătură un medicament lichid în scopuri terapeutice sau profilactice, a face o instilație; a pica1. – Din fr. instiller, lat. instillare.

INSTILÁRE, instilări, s. f. (Med.) Acțiunea de a instila; instilație. – V. instila.

INSTILÁ, instilez, vb. I. Tranz. A administra picătură cu picătură un medicament lichid în scopuri terapeutice sau profilactice, a face o instilație; a pica1. – Din fr. instiller, lat. instillare.

INSTILÁRE, instilări, s. f. (Med.) Acțiunea de a instila; instilație. – V. instila.

INSTILÁ, instilez, vb. I. Tranz. (Rar) A picura un lichid (de obicei un medicament) într-un organ bolnav (ochi, urechi etc.).

instilá (a ~) vb., ind. prez. 3 instileáză

instilá vb., ind. prez. 1 sg. instiléz, 3 sg. și pl. instileáză

INSTILÁRE s. v. instilație.

INSTILÁ vb. I. tr. A picura o doctorie pe un organ bolnav. [< fr. instiller, cf. lat. instillare].

INSTILÁRE s.f. Acțiunea de a instila; instilație. [< instila].

INSTILÁ vb. tr. 1. a face o instilație. 2. (fig.) a face să pătrundă lent. (< fr. instiller, lat. instillare)

A INSTILÁ ~éz tranz. (medicamente lichide) A introduce picătură cu picătură într-o cavitate a unui organ (ureche, nas etc.); a pica; a picura. /<fr. instiller, lat. instillare