12 definiții pentru instanță
INSTÁNȚĂ, instanțe,
s. f. (Și în sintagma instanță judecătorească) Organ de jurisdicție însărcinat cu soluționarea litigiilor dintre persoanele fizice sau dintre acestea și persoanele juridice. ◊
Expr. În ultimă instanță = în cele din urmă, până la urmă, nemaiavând altă cale. – Din
fr. instance, lat. instantia. INSTÁNȚĂ, instanțe,
s. f. (Și în sintagma instanță judecătorească) Organ de stat însărcinat cu soluționarea litigiilor dintre persoanele fizice sau dintre acestea și persoanele juridice. ◊
Expr. În ultimă instanță = în cele din urmă, până la urmă, nemaiavând altă cale. – Din
fr. instance, lat. instantia. INSTÁNȚĂ, instanțe,
s. f. Organ de stat însărcinat cu înfăptuirea justiției. Instanță de recurs. ◊
Expr. În ultimă instanță = pînă la urmă, în cele din urmă.
instánță s. f.,
g.-d. art. instánței;
pl. instánțe
instánță s. f., g.-d. art. instánței; pl. instánțe INSTÁNȚĂ s. (JUR.) justiție. (S-a prezentat în fața ~.) INSTÁNȚĂ s.f. Organ de stat însărcinat cu aplicarea justiției; autoritate judecătorească. ◊ În ultimă instanță = până la urmă. [Cf. fr. instance, it. istanza, lat. instantia < in – în, stare – a sta].
INSTÁNȚĂ s. f. organ de stat însărcinat cu judecarea cauzelor civile și penale; autoritate judecătorească. ♦ în ultimă ~ = până la urmă. (< fr. instance, lat. instantia)
INSTÁNȚĂ ~e f. Organ de stat însărcinat cu aplicarea justiției. ◊ Primă ~ primă treaptă în ierarhia jurisdicției. În ultimă ~ în cele din urmă; până la urmă. /<fr. instance, lat. instantia instanță f. procedură, urmărire înaintea justiției: tribunalul de prima instanță, care judecă toate afacerile civile ce sunt mai presus de competența judecătorului de pace.
*instánță f., pl. e (lat. in-stantia. V.
stanță). Seria actelor de procedură pin care te adresezĭ tribunaluluĭ ca să te apere: a introduce o instanță. Jurisdicțiune. Tribunalu de prima instanță, care judecă în materiile care-s maĭ pe sus de competența judecătoriiĭ de pace. A judeca în ultimă instanță, a judeca fără să daĭ drept să se adreseze altuĭ tribunal maĭ înalt.
INSTANȚĂ s. (JUR.) justiție. (S-a prezentat în fața ~.) Instanță dex online | sinonim
Instanță definitie
Intrare: instanță
instanță substantiv feminin