Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru instan╚Ť─â

INST├üN╚Ü─é, instan╚Ťe, s. f. (╚śi ├«n sintagma instan╚Ť─â judec─âtoreasc─â) Organ de jurisdic╚Ťie ├«ns─ârcinat cu solu╚Ťionarea litigiilor dintre persoanele fizice sau dintre acestea ╚Öi persoanele juridice. ÔŚŐ Expr. ├Än ultim─â instan╚Ť─â = ├«n cele din urm─â, p├ón─â la urm─â, nemaiav├ónd alt─â cale. ÔÇô Din fr. instance, lat. instantia.
INST├üN╚Ü─é, instan╚Ťe, s. f. (╚śi ├«n sintagma instan╚Ť─â judec─âtoreasc─â) Organ de stat ├«ns─ârcinat cu solu╚Ťionarea litigiilor dintre persoanele fizice sau dintre acestea ╚Öi persoanele juridice. ÔŚŐ Expr. ├Än ultim─â instan╚Ť─â = ├«n cele din urm─â, p├ón─â la urm─â, nemaiav├ónd alt─â cale. ÔÇô Din fr. instance, lat. instantia.
INST├üN╚Ü─é, instan╚Ťe, s. f. Organ de stat ├«ns─ârcinat cu ├«nf─âptuirea justi╚Ťiei. Instan╚Ť─â de recurs. ÔŚŐ Expr. ├Än ultim─â instan╚Ť─â = p├«n─â la urm─â, ├«n cele din urm─â.
inst├ín╚Ť─â s. f., g.-d. art. inst├ín╚Ťei; pl. inst├ín╚Ťe
inst├ín╚Ť─â s. f., g.-d. art. inst├ín╚Ťei; pl. inst├ín╚Ťe
INST├üN╚Ü─é s. (JUR.) justi╚Ťie. (S-a prezentat ├«n fa╚Ťa ~.)
INST├üN╚Ü─é s.f. Organ de stat ├«ns─ârcinat cu aplicarea justi╚Ťiei; autoritate judec─âtoreasc─â. ÔŚŐ ├Än ultim─â instan╚Ť─â = p├ón─â la urm─â. [Cf. fr. instance, it. istanza, lat. instantia < in ÔÇô ├«n, stare ÔÇô a sta].
INST├üN╚Ü─é s. f. organ de stat ├«ns─ârcinat cu judecarea cauzelor civile ╚Öi penale; autoritate judec─âtoreasc─â. ÔÖŽ ├«n ultim─â ~ = p├ón─â la urm─â. (< fr. instance, lat. instantia)
INST├üN╚Ü─é ~e f. Organ de stat ├«ns─ârcinat cu aplicarea justi╚Ťiei. ÔŚŐ Prim─â ~ prim─â treapt─â ├«n ierarhia jurisdic╚Ťiei. ├Än ultim─â ~ ├«n cele din urm─â; p├ón─â la urm─â. /<fr. instance, lat. instantia
instan╚Ť─â f. procedur─â, urm─ârire ├«naintea justi╚Ťiei: tribunalul de prima instan╚Ť─â, care judec─â toate afacerile civile ce sunt mai presus de competen╚Ťa judec─âtorului de pace.
*inst├ín╚Ť─â f., pl. e (lat. in-stantia. V. stan╚Ť─â). Seria actelor de procedur─â pin care te adresez─ş tribunalulu─ş ca s─â te apere: a introduce o instan╚Ť─â. Jurisdic╚Ťiune. Tribunalu de prima instan╚Ť─â, care judec─â ├«n materiile care-s ma─ş pe sus de competen╚Ťa judec─âtorii─ş de pace. A judeca ├«n ultim─â instan╚Ť─â, a judeca f─âr─â s─â da─ş drept s─â se adreseze altu─ş tribunal ma─ş ├«nalt.
INSTAN╚Ü─é s. (JUR.) justi╚Ťie. (S-a prezentat ├«n fa╚Ťa ~.)

Instan╚Ť─â dex online | sinonim

Instan╚Ť─â definitie

Intrare: instan╚Ť─â
instan╚Ť─â substantiv feminin