Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru inspirare

INSPIR├ü, insp├şr, vb. I. 1. Intranz. A inhala aer ├«n pl─âm├óni. 2. Tranz. Fig. A provoca cuiva un anumit g├ónd, un anumit sentiment etc.; a sugera. ÔÖŽ Spec. A provoca cuiva av├óntul crea╚Ťiei artistice. 3. Refl. Fig. (Cu determin─âri introduse prin prep. ÔÇ×dinÔÇŁ, ÔÇ×de laÔÇŁ) A lua idei, sugestii de undeva sau de la cineva; a se orienta, a se ghida, a se conduce dup─â... ÔÇô Din fr. inspirer, lat. inspirare.
INSPIR├üRE, inspir─âri, s. f. (Rar) Ac╚Ťiunea de a (se) inspira ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. inspira.
INSPIR├ü, insp├şr, vb. I. 1. Intranz. A inhala aer ├«n pl─âm├óni. 2. Tranz. Fig. A face s─â se nasc─â ├«n con╚Ötiin╚Ťa cuiva un g├ónd, un sentiment, o hot─âr├óre; a sugera. ÔÖŽ Spec. A provoca cuiva av├óntul crea╚Ťiei artistice; a insufla (2). 3. Refl. Fig. (Cu determin─âri introduse prin prep. ÔÇ×dinÔÇŁ, ÔÇ×de laÔÇŁ) A-╚Öi g─âsi un izvor de inspira╚Ťie (2) ├«n...; a se orienta, a se ghida, a se conduce dup─â... ÔÇô Din fr. inspirer, lat. inspirare.
INSPIR├üRE, inspir─âri, s. f. (Rar) Ac╚Ťiunea de a (se) inspira ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. inspira.
INSPIR├ü2, insp├şr, vb. I. Tranz. (Folosit ╚Öi absolut) A trage, a inhala aer ├«n pl─âm├«ni. Cantitatea total─â de aer pe care omul o poate inspira ├«n timpul celei mai profunde inspira╚Ťii constituie capacitatea vital─â a pl─âm├«nilor. ANATOMIA 85.
INSPIR├ü1, insp├şr, vb. I. 1. Tranz. A provoca o inspira╚Ťie1, a face s─â se nasc─â ├«n con╚Ötiin╚Ťa cuiva un g├«nd, un sentiment, o hot─âr├«re, un impuls, un anumit fel de a ac╚Ťiona, de a g├«ndi; a insufla (2). Dac─â n-ar fi la mijloc seriozitatea ╚Öi solemnitatea sentimentului ce mi-a╚Ťi inspirat, ar trebui s─â r├«d. GALACTION, O. I 335. O, vino iar! Cuvinte dulci inspir─â-mi. EMINESCU, O. I 120. T├«n─âr, vesel ╚Öi, ├«nc─â de atunci, cunoscut prin farmecul... muzei ce-l inspir─â. ODOBESCU, S. III 21. 2. Refl. (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źdin┬╗, ┬źde la┬╗) A-╚Öi g─âsi un izvor de inspira╚Ťie ├«n...; a lua pild─â, ├«nv─â╚Ť─âtur─â; a se orienta, a se conduce dup─â... Ceaikovski... s-a inspirat din muzica popular─â rus─â. STANCU, U.R.S.S. 86. Conu Leonida cunoa╚Öte istoria contemporan─â a Europei, din care se inspir─â ├«n concep╚Ťiile sale politice generale ╚Öi ├«n cele cu privire la patria sa. IBR─éILEANU, S. 70.
INSPIR├üRE1 s. f. (├Änvechit) Inspira╚Ťie1. Numai aici, ├«n aceast─â influen╚Ť─â direct─â, poate fi vorba de inspirare, de imitare artistic─â. GHEREA, ST. CR. III 185. A╚Ťi avut o frumoas─â inspirare c├«nd a╚Ťi scris versurile ce mi-a╚Ťi trimis. ALECSANDRI, S. 48.
INSPIR├üRE2, inspir─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a inspira2; inspira╚Ťie2.
inspir├í (a ~) vb., ind. prez. 3 insp├şr─â
inspiráre (rar) s. f., g.-d. art. inspirắrii; pl. inspirắri
inspir├í vb., ind. prez. 1 sg. insp├şr, 3 sg. ╚Öi pl. insp├şr─â
inspiráre s. f., g.-d. art. inspirării; pl. inspirări
INSPIR├ü vb. a aspira, a trage. (~ cu nesa╚Ť aerul ├«n piept.)
INSPIRÁ vb. v. sugera.
INSPIR├ü vb. I. 1. tr. A trage aer ├«n pl─âm├óni. 2. tr. (Fig.) A face s─â se nasc─â, s─â p─âtrund─â ├«n mintea, ├«n sufletul cuiva (un sentiment, o idee etc.); a sugera. 3. refl. A lua anumite idei, informa╚Ťii etc. dintr-un anumit loc. [P.i. insp├şr. / < fr. inspirer, it., lat. inspirare].
INSPIR├üRE s.f. (Rar) Ac╚Ťiunea de a (se) inspira. [< inspira].
INSPIR├ü vb. I. tr. 1. a trage aer ├«n pl─âm├óni. 2. (fig.) a st├órni, a provoca ├«n mintea, ├«n sufletul cuiva un sentiment, o idee etc.; a sugera, a ├«nsufle╚Ťi. II. refl. a lua anumite idei, informa╚Ťii etc. dintr-o anumit─â surs─â. (< fr. /sÔÇÖ/inspirer, lat. inspirare)
A INSPIR├ü insp├şr tranz. 1) (aer) A trage ├«n pl─âm├óni ├«n procesul respira╚Ťiei; a inhala; a aspira. 2) (g├ónduri, sentimente, idei etc.) A face s─â apar─â ├«n minte; a insufla. [Sil. in-spi-] /<fr. inspirer, lat. inspirare
A SE INSPIR├ü m─â insp├şr intranz. A ├«mprumuta g├ónduri, idei, mijloace de expresie, elemente, folosindu-le ├«n procesul de elaborare a unei opere; a lua ├«n calitate de izvor de inspira╚Ťie. [Sil. in-spi-] /<fr. inspirer, lat. inspirare
inspir├á v. 1. a face s─â intre aerul ├«n pl─âm├óni; 2. fig. a face s─â nasc─â o cugetare, un sentiment: inspira╚Ťi copiilor iubirea muncii; 3. a da entuziasm: vederea oceanului m─â inspir─â; 4. a primi inspira╚Ťiuni.
*insp├şr, a -├í v. tr. (lat. in-spiro, -├íre. V. a-spir, suspin). Suflu ca s─â intre ├«n pept: a inspira aer ├«n peptu unu─ş om sc─âpat de la ├«nec. Fig. ├Änsuflu. Fac s─â se nasc─â un sentiment, o cugetare, un plan: a inspira copiilor ─şubirea de munc─â, de adev─âr, de patrie. Entusiazmez: c─âl─âtoriile m─â inspir─â. V. refl. ├Äm─ş ─şa┼ş ide─ş: poetu se inspir─â din singur─âtate.
*inspira╚Ťi├║ne f. (lat. inspir├ítio, -├│nis). Intrarea aerulu─ş ├«n pl─âm├«n─ş. Fig. Sfat, sugestiune: a lucra pin inspira╚Ťiunea cu─şva. Starea sufletulu─ş aflat supt influen╚Ťa direct─â a une─ş puter─ş supranaturale: inspira╚Ťiune profetic─â. Entusiazm creator, dezlegarea imediat─â a une─ş probleme mult timp cugetate: poet plin de inspira╚Ťiune. Lucru inspirat: inspira╚Ťiunile gen─şulu─ş. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie ╚Öi -├íre.
INSPIRA vb. a aspira, a trage. (~ cu nesa╚Ť aerul ├«n piept.)
inspira vb. v. SUGERA.

Inspirare dex online | sinonim

Inspirare definitie

Intrare: inspira
inspira verb grupa I conjugarea I
Intrare: inspirare
inspirare substantiv feminin