Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru inspira╚Ťie

INSPIR├ü╚ÜIE, inspira╚Ťii, s. f. 1. Inhalare a aerului ├«n pl─âm├óni, primul timp al respira╚Ťiei. 2. Fig. Stare de tensiune creatoare, for╚Ť─â creatoare. 3. Fig. G├ónd, idee spontan─â. [Var.: inspira╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. inspiration, lat. inspiratio.
INSPIRA╚ÜI├ÜNE s. f. v. inspira╚Ťie.
INSPIR├ü╚ÜIE, inspira╚Ťii, s. f. 1. Inhalare a aerului ├«n pl─âm├óni, primul timp al respira╚Ťiei. 2. Fig. Av├ónt, for╚Ť─â, entuziasm creator; complex de idei creatoare, stare de maxim─â tensiune creatoare. 3. Fig. Idee, solu╚Ťie ap─ârut─â pe nea╚Öteptate ├«n con╚Ötiin╚Ť─â. [Var.: inspira╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. inspiration, lat. inspiratia.
INSPIRA╚ÜI├ÜNE s. f. v. inspira╚Ťie.
INSPIR├ü╚ÜIE2, inspira╚Ťii, s. f. Primul timp al respira╚Ťiei, const├«nd ├«n tragerea aerului ├«n pl─âm├«ni.
INSPIR├ü╚ÜIE1, inspira╚Ťii, s. f. 1. Av├«nt, for╚Ť─â, entuziasm creator (mai ales ├«n activitatea artistic─â), complex de idei creatoare provocat de un fapt, de o ├«mprejurare sau de o persoan─â. O art─â cu r─âd─âcini ├«n inspira╚Ťia popular─â devine un bun comun al maselor de pretutindeni. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 1/5. Stingea lampa, a╚Ötepta prin ├«ntuneric inspira╚Ťia, ├«njgheba c├«te un vers ├«n cap. REBREANU, I. 62. Persoan─â cu inspira╚Ťii artistice era numai domni╚Ťa Ralu, fata cea mai mic─â a lui Caragea. GHICA, S. 43. 2. G├«nd, idee, solu╚Ťie ap─ârut─â pe nea╚Öteptate ├«n con╚Ötiin╚Ť─â. Poate am avut o fericit─â inspira╚Ťie. A╚Ö fi regretat toat─â via╚Ťa, dac─â nu a╚Ö fi ├«ncercat ╚Öi acest ultim mijloc. C. PETRESCU, C. V. 336. ├Ä╚Öi blestema ├«n g├«nd inspira╚Ťia nenorocit─â de-a se lua dup─â capriciile unei cucoane incon╚Ötiente. REBREANU, R. II 47. Mario, m─â iube╚Öti tu? ÔÇô Dar dac─â nu m-ar chema Maria? zise ea sub inspira╚Ťia unei fulger─âtoare mali╚Ťii. EMINESCU, N. 82. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) inspira╚Ťi├║ne (pronun╚Ťat -╚Ťi-u-) (ODOBESCU, S. I 199) s. f.
INSPIRA╚ÜI├ÜNE s. f. v. inspira╚Ťie1.
inspir├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. inspir├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. inspir├í╚Ťiei; pl. inspir├í╚Ťii, art. inspir├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
inspir├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. inspir├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. inspir├í╚Ťiei; pl. inspir├í╚Ťii, art. inspir├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)[1]
INSPIR├ü╚ÜIE s.f. 1. Tragere, inhalare, introducere a aerului ├«n pl─âm├óni. 2. (Fig.) Facultatea creatoare, spontan─â a inteligen╚Ťei umane. ÔÖŽ Av├ónt, entuziasm, for╚Ť─â creatoare. 3. (Fig.) G├ónd, idee ap─ârut─â spontan. [Gen. -iei, var. inspira╚Ťiune s.f. / cf. fr. inspiration, lat. inspiratio].
INSPIRA╚ÜI├ÜNE s.f. v. inspira╚Ťie.
INSPIR├ü╚ÜIE s. f. 1. inhalare a aerului ├«n pl─âm├óni. 2. facultate creatoare, spontan─â a inteligen╚Ťei umane. ÔŚŐ av├ónt, entuziasm, for╚Ť─â creatoare. 3. (fig.) idee (salvatoare) ap─ârut─â spontan ├«n con╚Ötiin╚Ť─â. (< fr. inspiration, lat. inspiratio)
INSPIR├ü╚ÜIE ~i f. 1) (├«n opozi╚Ťie cu expira╚Ťie) Faz─â a respira╚Ťiei const├ónd ├«n introducerea aerului ├«n pl─âm├óni; inhalare a aerului ├«n pl─âm├óni. 2) Stare psihic─â ce contribuie ├«n cel mai ├«nalt grad la crearea unor bunuri spirituale; for╚Ť─â l─âuntric─â creatoare; av├ónt. 3) Idee ap─ârut─â spontan ├«n con╚Ötiin╚Ť─â. [G.-D. inspira╚Ťiei] /<fr. inspiration, lat. inspiratio, ~onis[1]
inspira╚Ťi(un)e f. 1. intrarea aerului ├«n pl─âm├óni; 2. ac╚Ťiunea de a face s─â nasc─â o cugetare; 3. sentiment, cugetare ce ├«nsufle╚Ťe╚Öte pe poet, pe artist; 4. starea sufletului inspirat de divinitate: inspira╚Ťiunea profetic─â.
*inspira╚Ťi├║ne f. (lat. inspir├ítio, -├│nis). Intrarea aerulu─ş ├«n pl─âm├«n─ş. Fig. Sfat, sugestiune: a lucra pin inspira╚Ťiunea cu─şva. Starea sufletulu─ş aflat supt influen╚Ťa direct─â a une─ş puter─ş supranaturale: inspira╚Ťiune profetic─â. Entusiazm creator, dezlegarea imediat─â a une─ş probleme mult timp cugetate: poet plin de inspira╚Ťiune. Lucru inspirat: inspira╚Ťiunile gen─şulu─ş. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie ╚Öi -├íre.
MENS DIVINIOR (lat.) spirit divin (inspira╚Ťie divin─â) ÔÇô Hora╚Ťiu, ÔÇ×SatiraeÔÇŁ, I, 4, 43. Inspira╚Ťia este o condi╚Ťie indispensabil─â crea╚Ťiei poetice.
inspir├í╚Ťie, inspira╚Ťii s. f. 1. Tragere, inhalare de aer ├«n piept. 2. Fig. Sfat, sugestie; av├ónt, entuziasm creator. 3. Fig. Insuflare, idee ap─ârut─â pe nea╚Öteptate ├«n con╚Ötiin╚Ť─â. ÔÖŽ (Bis.) Insuflarea adev─ârurilor de credin╚Ť─â, calea sau mijlocul prin care Dumnezeu, prin Duhul Sf├ónt ├«╚Öi face cunoscute voia Sa ╚Öi adev─ârurile Sale m├óntuitoare, indic├ónd persoanelor alese ideile sau chiar cuvintele care trebuie spuse sau scrise pentru a fi cunoscute de oameni. [Var. inspira╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din inspira.

Inspira╚Ťie dex online | sinonim

Inspira╚Ťie definitie

Intrare: inspira╚Ťie
inspira╚Ťiune
inspira╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e