INSPECTÁ, inspectez, vb. I. Tranz. A controla, a verifica activitatea unei persoane, a unei instituții etc. pe baza unei însărcinări speciale; p. ext. a examina, a cerceta amănunțit și cu atenție ceva. – Din fr. inspecter, lat. inspectare.

INSPECTÁ, inspectez, vb. I. Tranz. A controla, a verifica activitatea unei persoane, a unei instituții etc. pe baza unei însărcinări speciale; p. ext. a examina, a cerceta amănunțit și cu atenție ceva. – Din fr. inspecter, lat. inspectare.

INSPECTÁ, inspectez, vb. I. Tranz. A controla, a verifica o activitate în calitate de inspector, a examina îndeplinirea unor sarcini. A inspecta o școală. ♦ A cerceta, a examina ceva cu mare atenție. Pînă să se așeze la masă, au inspectat gospodăria lui Pavelescu. PAS, L. II 218. Inspectînd masa, nu-i plac paharele goale. SADOVEANU, E. 139.

inspectá (a ~) vb., ind. prez. 3 inspecteáză

inspectá vb., ind. prez. 1 sg. inspectéz, 3 sg. și pl. inspecteáză

INSPECTÁ vb. 1. v. verifica. 2. (MIL.) (înv.) a șmotri. (A ~ o unitate.)

INSPECTÁ vb. I. tr. A examina, a controla (ceva) pe baza unei însărcinări speciale; (p. ext.) a examina, a cerceta atent. [< fr. inspecter, cf. lat. inspectare].

INSPECTÁ vb. tr. a examina, a controla, a verifica; (p. ext.) a cerceta atent. (< fr. inspecter, lat. inspectare)

A INSPECTÁ ~éz tranz. 1) (activități ale persoanelor, instituțiilor, organizațiilor etc.) A controla în mod oficial, pentru a constata dacă totul decurge cum trebuie. 2) A examina, a cerceta cu atenție. [Sil. in-spec-] /<fr. inspecteur, lat. inspectare

inspectà v. a cerceta, a controla cu autoritate sau în virtutea unei misiuni.

*inspectéz v. tr. (lat. in-spectare, d. in-spícere, -spectum, a privi în. V. a-spect, spectru). Observ, cercetez, examinez cu ochiĭ: a inspecta o școală, o cazarmă, o tabără, o mină.

INSPECTA vb. 1. a cerceta, a controla, a revedea, a revizui, a verifica, (înv.) a revedui, (grecism înv.) a teorisi. (A ~ toate scriptele instituției.) 2. (MIL.) (înv.) a șmotri. (A ~ o unitate.)