INSOLÚBIL, -Ă, insolubili, -e, adj. 1. (Despre substanțe) Care nu este solubil, care nu se poate dizolva (într-un anumit lichid). 2. Fig. Fără soluție, de nerezolvat. – Din fr. insoluble, lat. insolubilis.

INSOLÚBIL, -Ă, insolubili, -e, adj. 1. (Despre substanțe) Care nu este solubil, care nu se poate dizolva (într-un anumit dizolvant). 2. Fig. Care nu are nici o soluție; de nerezolvat. – Din fr. insoluble, lat. insolubilis.

INSOLÚBIL, -Ă, insolubili, -e, adj. 1. (Despre corpuri chimice) Care nu se poate dizolva, care nu este solubil într-un anumit lichid; nedizolvabil. Carbonul este insolubil în apă. 2. Fig. Care nu se poate rezolva, care nu are nici o soluție; nerezolvabil. Problemă insolubilă.

insolúbil adj. m., pl. insolúbili; f. insolúbilă, pl. insolúbile

insolúbil adj. m. solubil

INSOLÚBIL adj. (CHIM.) nedizolvabil, nesolubil.

INSOLÚBIL adj. v. irezolvabil, nerezolvabil.

Insolubil ≠ rezolvabil, solubil

INSOLÚBIL, -Ă adj. 1. Care nu poate fi dizolvat, care nu este solubil. 2. (Fig.) De nerezolvat; nerezolvabil. [Cf. fr. insoluble].

INSOLÚBIL, -Ă adj. 1. care nu este solubil. 2. (fig.) de nerezolvat. (< fr. insoluble, lat. insolubilis)

INSOLÚBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care nu este solubil; care nu se dizolvă (într-un anumit lichid); nedizolvabil. 2) fig. Care nu poate fi soluționat; de nedezlegat; nerezolvabil. /<fr. insoluble, lat. insolubilis

insolubil a 1. ce nu se poate disolva: sare insolubilă; 2. fig. ce nu se poate rezolva: problemă insolubilă.

*indisolúbil, -ă adv. (lat. indissolúbilis). Care nu e disolubil: metal indisolubil (maĭ des: insolubil). Fig. Care nu se poate desface orĭ rupe, etern, perpetuŭ: amiciție indisolubilă. Adv. În mod indisolubil.

*insolúbil, -ă adj. (lat. in-solubilis. V. solubil). Care nu se poate disolva: rășina e insolubilă în apă. Fig. Care nu se poate rezolva: problemă insolubilă. Adv. În mod insolubil.

INSOLUBIL adj. (CHIM.) nedizolvabil, nesolubil.

insolubil adj. v. NEREZOLVABIL.