insectivor definitie

14 definiții pentru insectivor

INSECTIVÓR, -Ă, insectivori, -e, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Animal) care se hrănește cu insecte. 2. S. n. (La pl.) Ordin de mamifere, de talie în general mică, a căror hrană principală o constituie insectele; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. – Din fr. insectivore.
INSECTIVÓR, -Ă, insectivori, -e, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Animal) care se hrănește cu insecte. 2. S. n. (La pl.) Ordin de mamifere, de talie în general mică, cu dinți ascuțiți, a căror hrană principală o constituie insectele; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. – Din fr. insectivore.
INSECTIVÓR, -Ă, insectivori, -e, adj. (Despre unele animale) Care se hrănește cu insecte. Cîrtița este un animal insectivor.
insectivór1 adj. m., pl. insectivóri; f. insectivóră, pl. insectivóre
insectivór2 s. n., pl. insectivóre
insectivór adj. m., pl. insectivóri; f. sg. insectivóră, pl. insectivóre[1]
insectivór s. n., pl. insectivóre[1]
INSECTIVÓR, -Ă adj. Care se hrănește cu insecte. // s.n.pl. Ordin de mamifere care se hrănesc cu insecte; (la sg.) animal din acest ordin. [< fr. insectivore, cf. lat. insectum – insectă, vorare – a devora].
INSECTIVÓR, -Ă I. adj., s. n. (animal) care se hrănește cu insecte. II. s. n. pl. ordin de mamifere inferioare cu dentiție slab dezvoltată, plantigrade, care se hrănesc cu insecte. (< fr. insectivore/s/)
INSECTIVÓR1 ~ă (~i, ~e) Care se hrănește cu insecte. /<fr. insectivore[1]
INSECTIVÓR2 ~e n. 1) la pl. Ordin de mamifere inferioare care se hrănesc, în special, cu insecte (reprezentanți: ariciul, cârtița). 2) Mamifer din acest ordin. /<fr. insectivore
insectivor a. care se hrănește mai ales cu insecte. ║ n. pl. insectivore, ordin de mamifere cari se nutresc cu insecte: ariciul și cârtița.
*insectivór, -ă adj. (d. insect și -vor din carni-vor). Care se nutrește cu insecte, ca: păsărelele, cîrtița, aricĭu. S. n., pl. e. Un insectivor. V. mamifer.
INSECTI- „insectă”. ◊ L. insectum „insectă” > fr. insecti-, engl. id., germ. insecti- > rom. insecti-. □ ~cid (v. -cid), adj., s. n., (substanță) care distruge insectele; ~fer (v. -fer), adj., purtător de insecte; ~form (v. -form), adj., cu aspect de insectă; ~fug (v. -fug), adj., s. n., (substanță) care îndepărtează insectele dăunătoare prin miros, gust sau culoare; ~vore (v. -vor), adj., s. n. pl., 1. adj., Care se hrănește cu insecte. 2. s. n. pl., Ordin de mamifere mici, cu dinții ascuțiți, a căror hrană principală o constituie insectele.

insectivor dex

Intrare: insectivor
insectivor adjectiv substantiv neutru