Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru insectivor

INSECTIV├ôR, -─é, insectivori, -e, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Animal) care se hr─âne╚Öte cu insecte. 2. S. n. (La pl.) Ordin de mamifere, de talie ├«n general mic─â, a c─âror hran─â principal─â o constituie insectele; (╚Öi la sg.) animal care face parte din acest ordin. ÔÇô Din fr. insectivore.
INSECTIV├ôR, -─é, insectivori, -e, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Animal) care se hr─âne╚Öte cu insecte. 2. S. n. (La pl.) Ordin de mamifere, de talie ├«n general mic─â, cu din╚Ťi ascu╚Ťi╚Ťi, a c─âror hran─â principal─â o constituie insectele; (╚Öi la sg.) animal care face parte din acest ordin. ÔÇô Din fr. insectivore.
INSECTIV├ôR, -─é, insectivori, -e, adj. (Despre unele animale) Care se hr─âne╚Öte cu insecte. C├«rti╚Ťa este un animal insectivor.
insectiv├│r1 adj. m., pl. insectiv├│ri; f. insectiv├│r─â, pl. insectiv├│re
insectiv├│r2 s. n., pl. insectiv├│re
insectiv├│r adj. m., pl. insectiv├│ri; f. sg. insectiv├│r─â, pl. insectiv├│re[1]
insectiv├│r s. n., pl. insectiv├│re[1]
INSECTIV├ôR, -─é adj. Care se hr─âne╚Öte cu insecte. // s.n.pl. Ordin de mamifere care se hr─ânesc cu insecte; (la sg.) animal din acest ordin. [< fr. insectivore, cf. lat. insectum ÔÇô insect─â, vorare ÔÇô a devora].
INSECTIV├ôR, -─é I. adj., s. n. (animal) care se hr─âne╚Öte cu insecte. II. s. n. pl. ordin de mamifere inferioare cu denti╚Ťie slab dezvoltat─â, plantigrade, care se hr─ânesc cu insecte. (< fr. insectivore/s/)
INSECTIVÓR1 ~ă (~i, ~e) Care se hrănește cu insecte. /<fr. insectivore[1]
INSECTIV├ôR2 ~e n. 1) la pl. Ordin de mamifere inferioare care se hr─ânesc, ├«n special, cu insecte (reprezentan╚Ťi: ariciul, c├órti╚Ťa). 2) Mamifer din acest ordin. /<fr. insectivore
insectivor a. care se hr─âne╚Öte mai ales cu insecte. ÔĽĹ n. pl. insectivore, ordin de mamifere cari se nutresc cu insecte: ariciul ╚Öi c├órti╚Ťa.
*insectiv├│r, -─â adj. (d. insect ╚Öi -vor din carni-vor). Care se nutre╚Öte cu insecte, ca: p─âs─ârelele, c├«rti╚Ťa, aric─şu. S. n., pl. e. Un insectivor. V. mamifer.
INSECTI- ÔÇ×insect─âÔÇŁ. ÔŚŐ L. insectum ÔÇ×insect─âÔÇŁ > fr. insecti-, engl. id., germ. insecti- > rom. insecti-. Ôľí ~cid (v. -cid), adj., s. n., (substan╚Ť─â) care distruge insectele; ~fer (v. -fer), adj., purt─âtor de insecte; ~form (v. -form), adj., cu aspect de insect─â; ~fug (v. -fug), adj., s. n., (substan╚Ť─â) care ├«ndep─ârteaz─â insectele d─âun─âtoare prin miros, gust sau culoare; ~vore (v. -vor), adj., s. n. pl., 1. adj., Care se hr─âne╚Öte cu insecte. 2. s. n. pl., Ordin de mamifere mici, cu din╚Ťii ascu╚Ťi╚Ťi, a c─âror hran─â principal─â o constituie insectele.

Insectivor dex online | sinonim

Insectivor definitie

Intrare: insectivor
insectivor adjectiv substantiv neutru