Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

31 defini╚Ťii pentru inocenta

INOC├ëNT, -─é, inocen╚Ťi, -te, adj. Curat la suflet, c─âruia nu i se poate imputa nimic; care exprim─â nevinov─â╚Ťie; candid. ÔÖŽ (Ir.) Naiv, simplu; ignorant. ÔÇô Din fr. innocent, lat. innocens, -ntis.
INOCENT├ü, inocentez, vb. I. Tranz. A declara nevinovat, a dezvinov─â╚Ťi. ÔÇô Din fr. innocenter.
INOC├ëN╚Ü─é, inocen╚Ťe, s. f. Cur─â╚Ťenie sufleteasc─â, nevinov─â╚Ťie; candoare. ÔÖŽ (Ir.) Naivitate, simplitate; ignoran╚Ť─â. ÔÇô Din fr. innocence, lat. innocentia.
INOC├ëNT, -─é, inocen╚Ťi, -te, adj. Curat la suflet, c─âruia nu i se poate imputa nimic; care exprim─â nevinov─â╚Ťie; candid. ÔÖŽ (Ir.) Naiv, simplu; ignorant. ÔÇô Din fr. innocent, lat. innocens, -ntis.
INOC├ëN╚Ü─é, inocen╚Ťe, s. f. Cur─â╚Ťenie sufleteasc─â, nevinov─â╚Ťie; candoare. ÔÖŽ (Ir.) Naivitate, simplitate; ignoran╚Ť─â. ÔÇô Din fr. innocence, lat. innocentia.
INOC├ëNT, -─é, inocen╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre persoane) Nevinovat, curat la suflet, candid; (despre manifest─âri ale oamenilor) care dovede╚Öte nevinov─â╚Ťie, cur─â╚Ťenie sufleteasc─â. ╚śtia c─â bolnavul redevine un copil, cu toate poftele ╚Öi mul╚Ťumirile inocente ale unui copil. C. PETRESCU, ├Ä. II 47. Fata dormea fericit─â, cu sur├«sul ei inocent pe buze. BART, E. 161. Clar─â E privirea-╚Ťi inocent─â sub a genelor umbrire. EMINESCU, O. I 51. Un z├«mbet... at├«t de inocent trecu peste fa╚Ťa lui. id. N. 34. ÔŚŐ (Adverbial) Sorbind cu deliciu ceaiul... ei ├«╚Öi petrec inocent timpul! CARAGIALE, O. III 141. 2. Fig. (Ironic) Naiv, simplu; ignorant. O ia cu mine prea de sus, de sus de tot... zice c─â s├«nt inocent ├«n materie. GHEREA, ST. CR. III 204.
INOC├ëN╚Ü─é s. f. 1. Nevinov─â╚Ťie; cur─â╚Ťie sufleteasc─â, candoare. Am pierdut chiar amintirea inocen╚Ťei de-alt─âdat─â. MACEDONSKI, O. I 11. Paloarei tale raza inocen╚Ťei eu i-am dat. EMINESCU, O. I 29. Dup─â acuzarea femeii acesteia, judec─âtorii ├«ncepur─â a se ├«ndoi despre inocen╚Ťa mea. BOLINTINEANU, O. 407. 2. Fig. (Ironic) Naivitate, simplitate; ignoran╚Ť─â.
inoc├ęnt adj. m., pl. inoc├ęn╚Ťi; f. inoc├ęnt─â, pl. inoc├ęnte
*inocentá (a ~) vb., ind. prez. 3 inocenteáză
inoc├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. inoc├ęn╚Ťei
inoc├ęnt adj. m., pl. inoc├ęn╚Ťi; f. sg. inoc├ęnt─â, pl. inoc├ęnte
inoc├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. inoc├ęn╚Ťei
INOCÉNT adj. 1. v. nevinovat. 2. v. ingenuu. 3. candid, cast, feciorelnic, fecioresc, neprihănit, nevinovat, pudic, virgin, virginal, (înv.) nestricat, prost, vergur, (fig.) curat, imaculat, neîntinat, nepătat, pur, serafic, (înv. fig.) neatins, prea-curat. (Un surâs ~.)
INOC├ëN╚Ü─é s. 1. v. nevinov─â╚Ťie. 2. v. ingenuitate. 3. candoare, castitate, feciorie, neprih─ânire, nevinov─â╚Ťie, pudicitate, pudoare, virginitate, (├«nv.) smerenie, vergurie, (fig.) cur─â╚Ťenie, imaculare, ne├«ntinare, puritate, (├«nv. fig.) cur─â╚Ťie. (~ z├ómbetului ei.)
Inocent Ôëá vinovat, stricat
Inocen╚Ť─â Ôëá culpabilitate, vin─â, vinov─â╚Ťie
INOCÉNT, -Ă adj. 1. Nevinovat, curat, naiv; candid. 2. (Ironic) Simplu; ignorant. [< fr. innocent, it. innocente, lat. innocens].
INOC├ëN╚Ü─é s.f. Nevinov─â╚Ťie, cur─â╚Ťenie; candoare. [Cf. fr. innocence, it. innocenza, lat. innocentia].
INOCÉNT, -Ă adj. 1. nevinovat, curat, naiv; candid. 2. (ir.) simplu, ignorant. (< fr. innocent, lat. innocens)
INOCENT├ü, inocent├ęz, vb. I. Tranz. A declara (pe cineva) nevinovat, a-l prezenta ca ne╚Ötiutor; a dezvinov─â╚Ťi, a justifica. (< fr. innocenter)
INOC├ëN╚Ü─é s. f. cur─â╚Ťenie sufleteasc─â, nevinov─â╚Ťie; candoare. ÔŚŐ (ir.) naivitate, simplitate; ignoran╚Ť─â. (< fr. innocence, lat. innocentia)
INOC├ëNT ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) Care nu face nici un r─âu; predispus s─â fac─â numai bine; curat la suflet; candid. 2) Care crede orice din cauza ignoran╚Ťei sau a lipsei de experien╚Ť─â; credul; naiv. 3) Care nu este vinovat de nimic; curat la suflet; candid; neprih─ânit; nevinovat. 4) Care nu poate fi condamnat; nevinovat. Fapt─â ~t─â. /<fr. innocent, lat. innocens, ~ntis
INOC├ëN╚Ü─é ~e f. 1) Caracter inocent; cur─â╚Ťenie sufleteasc─â; neprih─ânire; candoare; nevinov─â╚Ťie. 2) Vorb─â sau fapt─â de om inocent; naivitate. [G.-D. inocen╚Ťei] /<fr. innocence, lat. innocentia
inocent a. nevinovat.
inocen╚Ť─â f. nevinov─â╚Ťie.
*inoc├ęnt, -─â adj. (fr. innocent, lat. innocens, -├ęntis, nev─ât─âm─âtor, d. in-, ne, ╚Öi noc├ęre, a v─ât─âma). Nevinovat, lipsit de culp─â: acuzatu fu recunoscut inocent (sa┼ş ca inocent). Lud, simplu, naiv, candid, ne╚Ötiutor de r─â┼ş: un copil inocent. F─âr─â r─âutate: glum─â inocent─â. Benign, inofensiv: remedi┼ş inocent. Jocur─ş inocente, mic─ş jocur─ş de societate. Sfin╚Ťi─ş inocen╚Ť─ş (sa┼ş ca subst. inocen╚Ťi─ş), ce─ş 14,000 de prunc─ş uci╚Ö─ş din ordinu lu─ş Irod, care spera c─â va fi ucis ╚Öi Hristos pintre e─ş, dup─â cum zice evanghelistu Mate─ş.
*inoc├ęn╚Ť─â f., pl. e (lat. in-nocentia). Nevinov─â╚Ťie, lips─â de culp─â: inocen╚Ťa unu─ş acuzat. Simplicitate, naivitate, candoare: inocen╚Ťa copiilor. Lips─â de r─âutate: inocen╚Ťa une─ş glume. Benignitate, inofensivitate: inocen╚Ťa unu─ş remedi┼ş. Cu inocen╚Ť─â, cu naivitate: a spune cu inocen╚Ť─â o enormitate.
INOCENT adj. 1. nevinovat, (├«nv. ╚Öi pop.) negre╚Öit. (Acuzat ~.) 2. candid, credul, ingenuu, naiv, ne╚Ötiutor. (O fiin╚Ť─â ~.) 3. candid, cast, feciorelnic, fecioresc, neprih─ânit, nevinovat, pudic, virgin, virginal, (├«nv.) nestricat, prost, vergur, (fig.) curat, imaculat, ne├«ntinat, nep─âtat, pur, serafic, (├«nv. fig.) neatins, preacurat. (Un sur├«s ~.)
INOCEN╚Ü─é s. 1. nevinov─â╚Ťie. (S-a dovedit ~ acuzatului.) 2. candoare, credulitate, ingenuitate, naivitate. (E de-o ~ dezarmant─â.) 3. candoare, castitate, feciorie, neprih─ânire, nevinov─â╚Ťie, pudicitate, pudoare, virginitate, (├«nv.) smerenie, vergurie, (fig.) cur─â╚Ťenie, imaculare, ne├«ntinare, puritate, (├«nv. fig.) cur─â╚Ťie. (~ z├«mbetului ei.)
INOCEN╚Ü─é. Subst. Inocen╚Ť─â, nevinov─â╚Ťie, candoare, ingenuitate, virginitate (fig.), puritate (fig.), cur─â╚Ťenie (fig.), cur─â╚Ťie (├«nv.), neprih─ânire; naivitate, simplitate. Castitate, virtute, feciorie, virginitate, fetie. Cinste, onestitate. Adj. Inocent, nevinovat, candid, plin de candoare, ingenuu, pur (fig.), virgin (fig.), virginal (fig.), feciorelnic (fig.), fecioresc (fig.), curat (fig.), neprih─ânit, nep─âtat (fig.), ne├«ntinat; naiv, simplu. Cast, virtuos, feciorelnic, fecioresc, virgin, virginal. Cinstit, onest. Vb. A fi inocent (nevinovat), a nu avea nici o vin─â. A r─âm├«ne curat (nevinovat, pur). Adv. Cu inocen╚Ť─â, cu nevinov─â╚Ťie; (├«n mod) nevinovat, inocent. V. cinste, moralitate, pudoare.
inocent├í vb. I A dezvinov─â╚Ťi, a declara (pe cineva) nevinovat; a reabilita ÔŚŐ ÔÇ×Televiziunea noastr─â a acordat celor de mai sus spa╚Ťii ample, mult prea mari, desigur pentru a-i inocenta pe cei ├«n cauz─â pentru trecutul mai ├«ndep─ârtat ╚Öi pentru a sp─âla ├«n acest fel de p─âcate ├«ntreaga nomenclatur─â.ÔÇŁ Expres 30 III5 IV 90 p. 6 (din fr. innocenter; D. Uri╚Ťescu CV 77)

Inocenta dex online | sinonim

Inocenta definitie

Intrare: inocent
inocent adjectiv
Intrare: inocen╚Ť─â
inocen╚Ť─â substantiv feminin
Intrare: inocenta
inocenta verb grupa I conjugarea a II-a